Odată cu cel de-al doilea mandat al său la Casa Albă, Donald Trump, în vârstă de 79 de ani, continuă să provoace ample dezbateri publice, nu doar prin deciziile și declarațiile sale politice, ci și prin întrebările recurente legate de starea sa de sănătate mintală.
Evenimentele recente, precum revendicarea Premiului Nobel pentru Pace, acțiunile legate de îndepărtarea președintelui venezuelean Nicolás Maduro, declarațiile privind Groenlanda, consolidarea agenției federale de imigrări ICE sau, mai recent, tensiunile din Iran, au alimentat constant aceste discuții.
În acest context, pe 16 ianuarie 2026, revista Le Grand Continent, o publicație a prestigioasei École normale supérieure (ENS) din Franța, a adus în atenția publicului un articol cuprinzător dedicat stării psihice a lui Donald Trump.
Printre vocile experte citate s-a numărat și cea a lui Élisabeth Roudinesco, o renumită istorică a psihanalizei.
Un exemplu elocvent, adus în discuție, a fost întâlnirea dintre Donald Trump și Maria Corina Machado, laureată a Premiului Nobel pentru Pace în 2025 și o importantă figură a opoziției venezuelene.
Cu ocazia acestei întâlniri, Maria Corina Machado i-a oferit lui Trump medalia sa, drept recunoaștere pentru sprijinul acordat tranziției democratice din Venezuela și pentru „angajamentul său față de libertate”.
Reacția președintelui american a fost, spun martorii, uluitoare: a acționat ca și cum premiul i-ar fi fost acordat personal, fiind un gest real de recunoaștere pentru meritele sale.
Pentru Élisabeth Roudinesco, scena a căpătat conotații shakespeariene, revelând expresia unui delir, însă nu neapărat a unei psihoze clinice în sensul strict medical.
Deși este tentant să se încerce un diagnostic precis al acțiunilor și discursurilor șefului de stat, experții subliniază dificultatea, chiar imposibilitatea unei astfel de demers.
Totuși, este evident că aceste situații, uneori cu un caracter aproape grotesc, denotă iluzii pe care Donald Trump le cultivă el însuși.
Potrivit lui Roudinesco, președintele american trăiește într-o lume pe care și-o construiește singur, o lume pe care o dorește identică cu dorința sa de atotputernicie și, implicit, de satisfacție. Chiar dacă ar putea fi vorba de o formă de „nebunie”, cert este că președintele nu glumește.
El trăiește pe deplin aceste realități auto-impuse, alimentând un cult al propriei persoane, fundamentat pe un ego pronunțat.
În esență, este posibil să ne confruntăm cu un „delir narcisic histrionic”, o tulburare caracterizată printr-o căutare extremă a atenției, o teatralitate excesivă și o emotivitate superficială.
Întrebările legate de echilibrul mental al lui Donald Trump nu sunt însă o noutate, ele existând încă din 2018. La acea vreme, un grup de psihiatri și psihologi a lansat o petiție pe platforma Change.org, având ca scop declararea sa ca fiind bolnav mintal și demiterea din funcție.
Inițiatorul petiției, psihiatrul John Gartner, a prezidat un colocviu unde profesioniștii s-au arătat, în mare parte, de acord cu noțiunea de „narcisism malign” în ceea ce-l privește pe politician.
Totuși, psihiatrul Allen Frances a avertizat împotriva unor concluzii pripite, argumentând că Donald Trump nu părea să manifeste suferințele sau handicapurile inerente narcisismului.
Indiferent dacă este vorba de un delir narcisic histrionic sau de un narcisism malign, un aspect rămâne esențial în așteptarea unui eventual diagnostic mental precis al președintelui american: anturajul său pare să aprobe aceste comportamente.
Acest detaliu, în sine, ar putea reprezenta un factor care face întreaga situație chiar mai periculoasă.
