Un experiment fără precedent tocmai a redus la tăcere una dintre cele mai aprinse controverse ale momentului.
Cercetătorii de la Constructor University din Germania au pus la încercare undele 5G într-un mod pe care nimeni nu îl mai încercase până acum: au expus celule umane la frecvențe și intensități cu mult peste orice limită permisă, apoi au așteptat să vadă dacă apare vreun efect.
În laborator, două tipuri de celule – keratinocitele din stratul exterior al pielii și fibroblastele care construiesc țesutul conjunctiv – au fost bombardate cu unde electromagnetice de înaltă frecvență, de 27 GHz și 40,5 GHz. Aceste valori depășesc cu mult benzile folosite în rețelele 5G actuale.
Și nu s-au oprit aici: intensitatea radiației a fost împinsă până la zece ori mai mult decât limita maximă admisă de reglementările internaționale. Unele celule au stat sub această iradiere extremă timp de două ore, altele timp de patruzeci și opt de ore.
Pentru ca niciun dubiu să nu rămână, experimentul a fost organizat după cele mai stricte standarde. A fost dublu-orb: nici cei care manevrau echipamentele, nici cei care analizau datele nu știau care celule fuseseră expuse cu adevărat.
Au existat două grupuri de control: unul iradiat cu raze ultraviolete – cunoscute pentru capacitatea lor de a deteriora celulele – și altul supus unei proceduri identice, dar fără ca undele să fie activate.
Cercetătorii au folosit apoi cele mai avansate instrumente: secvențierea completă a ARN-ului pentru a urmări expresia genelor și analize ale metilării ADN-ului, un indicator fin al reglajului genetic.
Au repetat permutări aleatorii ale etichetelor de sute de ori, pentru a pescui orice semnal biologic ascuns. Rezultatul a fost surprinzător de clar. Nici în cele mai violente condiții de expunere nu s-a detectat vreo modificare semnificativă a expresiei genelor sau a profilurilor de metilare.
Celulele iradiate cu ultraviolete, în schimb, au arătat exact rănile așteptate – ceea ce confirmă că instrumentele de măsurare funcționau perfect. Undele 5G, chiar și la intensități nerealiste, nu au produs niciun stres celular, nicio mutație, nicio urmă de efect dăunător.
Această lucrare vine să umple un gol consistent. Până acum, deși dezbaterile pe rețelele sociale legau 5G de boli sau chiar de pandemia COVID-19, existau foarte puține studii riguroase asupra benzilor de frecvență cele mai înalte – așa-numitele unde milimetrice.
Diferența esențială, pe care mulți o ignoră, este între radiațiile ionizante, precum razele X sau UV, care pot rupe legăturile chimice din ADN, și cele neionizante, cum sunt undele radio. 5G se încadrează în a doua categorie, cu o energie mult prea scăzută pentru a deteriora celulele.
Autorii speră că aceste date transparente și reproductibile vor pune capăt, măcar în parte, unei controverse alimentate de studii izolate sau prost interpretate. Dar recunosc că subiectul rămâne sensibil, iar convingerile nu se schimbă peste noapte.
Totuși, pentru prima dată, avem un experiment care spune, fără echivoc: chiar și atunci când forțezi limitele, undele 5G nu lasă nicio amprentă asupra celulelor umane.
