Sunete fantomă, șuierături, bâzâituri sau pocnete – iată cum descriu mulți oameni acufenele, o condiție adesea invizibilă pentru ceilalți, dar profund perturbatoare pentru cei afectați. Aceste zgomote interioare, care par să vină din nicăieri, pot face viața de zi cu zi o provocare.
Ele nu sunt o boală în sine, ci mai degrabă un simptom complex, adesea generat chiar de creier, ca răspuns la anumite schimbări în sistemul auditiv sau neurologic.
În esență, acufenele apar atunci când creierul încearcă să compenseze o reducere a semnalelor primite de la ureche, cel mai adesea ca urmare a unor deteriorări auditive sau pur și simplu a procesului natural de îmbătrânire.
Expunerea frecventă la zgomote puternice și acumularea de cerumen pot contribui, de asemenea, la apariția lor. Într
-un efort de a găsi soluții sau măcar o explicație, numeroase mituri circulă, iar unul dintre cele mai persistente se referă la impactul cafelei și al sării asupra intensității acufenelor. Însă, ce spune știința despre aceste legături?
O convingere larg răspândită sugerează că anumite alimente, precum cafeaua și sarea, ar putea agrava sau declanșa acufenele. Această ipoteză a determinat mulți pacienți să își schimbe radical dieta, sperând la o ameliorare.
Cu toate acestea, publicații specializate precum Hearing Health & Technology Matters (HHTM), în februarie 2026, și Asociația Americană a Acufenelor (ATA) subliniază că nu există dovezi științifice solide care să demonstreze o agravare sistematică a acufenelor din cauza acestor alimente.
Ele pot juca, totuși, un rol de declanșator individual la anumite persoane, o distincție importantă. Jennifer J. Gans, o stimată psihologă cliniciană din San Francisco, specializată în gestionarea acufenelor, a observat direct impactul acestor mituri.
„Pacienților care suferă de acufene li se recomandă adesea să evite cofeina și să-și reducă consumul de sare, ca și cum aceste substanțe ar agrava direct acufenele”, explică ea.
„Mulți pacienți renunță la cafea, adoptă o dietă săracă în sare și monitorizează atent fiecare îmbucătură și înghițitură, pentru a constata în cele din urmă că acufenele lor par neschimbate.” Cuvintele sale subliniază frustrarea resimțită de cei care urmează aceste sfaturi fără succes.
În ceea ce privește sarea, discuția este nuanțată. Există situații în care sarea ar putea avea o legătură indirectă cu acufenele.
La anumiți indivizi, un aport crescut de sare poate duce la creșterea tensiunii arteriale și la retenția de apă, influențând potențial presiunea fluidelor din urechea internă.
Însă majoritatea studiilor au arătat că, pentru marea majoritate a oamenilor, sarea nu are un efect declanșator sau un impact semnificativ asupra percepției generale a acufenelor.
O excepție notabilă o reprezintă pacienții cu boala Menière, o afecțiune a urechii interne; în cazul lor, o dietă săracă în sare poate contribui la stabilizarea simptomelor, inclusiv a acufenelor. Cofeina, pe de altă parte, pare a fi victima unui mit și mai puternic.
Contrar credinței populare, o majoritate covârșitoare a cercetărilor nu a reușit să demonstreze o legătură directă între consumul de cafeină și declanșarea sau agravarea acufenelor.
Mai mult, unele studii au indicat chiar că un consum regulat de cafea ar putea, paradoxal, să reducă riscul de a dezvolta acufene la anumite populații, în special la femei.
Este esențial de menționat însă că, pentru persoanele deja afectate, întreruperea bruscă a cafelei poate provoca stres, anxietate și migrene, efecte secundare ce ar putea, la rândul lor, să facă acufenele mai greu de ignorat. Până în prezent, nu există un remediu miraculos pentru acufene.
Managementul se concentrează pe strategii de atenuare și adaptare. Creierul însuși are o capacitate remarcabilă de a ignora zgomotele persistente, la fel cum o face cu ticăitul unui ceas, odată ce devine familiar.
De asemenea, terapiile sonore, care folosesc „zgomotul alb” – sunete ambientale precum ploaia sau vântul – pot masca acufenele, oferind o ușurare temporară.
Cu toate acestea, speranța renaste prin cercetări recente care explorează un posibil „buton de oprire” natural, promițând noi perspective pentru cei mai afectați.
