Sub solul Zambiei, gaze vechi de milioane de ani ies la suprafață, semn că scoarța terestră începe să cedeze. O echipă de geologi de la Universitatea Oxford a detectat, în izvoarele termale de la Gwisho, pe riftul Kafue, concentrații neobișnuit de mari de izotopi de heliu și dioxid de carbon.
Aceste gaze nu vin din straturile superficiale – ele urcă direct de la 40 până la 160 de kilometri adâncime, din mantaua planetei. Pentru cercetători, o astfel de anomalie e ca un semnal de alarmă. În mod normal, fluidele din manta rămân blocate în adâncuri.
Dacă ajung la suprafață, înseamnă că drumul le-a fost deschis de fracturi majore, adânci, în crustă. Exact asta au găsit în Zambia: dovezi că pământul s-a întins și s-a crăpat într-un mod care poate prefigura o ruptură continentală de proporții.
Ce înseamnă o ruptură continentală
O ruptură, explică specialiștii, nu e o simplă crăpătură. E o falie uriașă, în care scoarța se lasă în jos și marginile se ridică elastic. De obicei, procesul se oprește înainte ca litosfera să se rupă complet.
Dar de data asta, semnele indică altceva: activitatea tectonică din zona Gwisho ar putea continua până la formarea unei noi limite de placă.
Mike Daly, unul dintre autorii principali ai studiului publicat pe 12 mai 2026 în Frontiers in Earth Science, atrage atenția că, deși majoritatea rifturilor nu ajung să despartă continente, există excepții. Iar ceea ce se întâmplă acum în Zambia poate fi una dintre ele.
Comparații cu Riftul Est-African
Riftul Kafue face parte dintr-un coridor tectonic uriaș, lung de 2.500 de kilometri, care traversează Africa de Sud-Vest, legând Tanzania de Namibia. Izvoarele termale de aici sunt, pentru geologi, ferestre directe către procesele din adâncime. Dar probele nu erau suficiente ca dovadă definitivă.
Așa că echipa a recurs la o comparație: au măsurat aceleași gaze în zona Sistemului Rift din Africa de Est, în Kenya și Etiopia. Acolo, vulcanii activi și crăpăturile vizibile arată un proces mult mai avansat. Surpriza a venit din alinierea geologică.
Spre deosebire de Riftul Est-African, structura riftului din sud-vestul Africii seamănă mai mult cu cea a crestelor din Oceanul Atlantic. Asta înseamnă că separarea ar putea avea loc mai rapid, accelerând fracturarea Africii sub-sahariene și creând o nouă graniță între plăcile tectonice.
Totuși, descoperirea are o limită importantă: analizele s-au concentrat pe o porțiune restrânsă a riftului. Pentru a confirma că Africa se desparte cu adevărat pe această linie, cercetătorii recunosc că e nevoie de studii suplimentare, care să acopere întreaga zonă.
Până atunci, gazul care șuieră la suprafață în Zambia rămâne un indiciu promițător – poate chiar primul semn al unei noi hărți tectonice a planetei.
