Trei reactoare, nici urmă de coadă orizontală, nici derivă verticală. Pe 26 decembrie 2024, un prototip uriaș și aproape tăcut a părăsit pista din apropierea uzinei aeronautice Chengdu, în provincia Sichuan.
Analiștii l-au numit deja J-36 – primul avion de vânătoare din a șasea generație care a zburat efectiv, în timp ce rivalul său american, F-47, încă se află în faza de contracte și ateliere. Beijingul nu a confirmat oficial nici testul, nici măcar existența aparatului.
Dar imaginile care au circulat aproape controlat, fără ca autoritățile să intervină, par să trimită un mesaj cât se poate de clar: China tocmai a demonstrat că poate pune în aer un sistem de luptă pe care Pentagonul abia îl plănuiește.
Numerotarea provizorie vine de la seria „36” inscripționată pe fuselaj, o convenție internă a forțelor aeriene chineze – suficient de sugestivă pentru ca specialiștii să-i atribuie acest nume.
Arhitectură radicală pentru performanțe stealth extreme
Designul este spectaculos și, în același timp, extrem de riscant. Configurația de „aripă zburătoare”, o formă triunghiulară amintind de o frunză de ginkgo, elimină complet coada și deriva.
Nu este o alegere estetică, ci una dictată de stealth: cu cât mai puține suprafețe care să reflecte undele radar, cu atât mai greu de detectat. Dar fără derivă, stabilitatea direcțională devine o provocare uriașă.
Controlul zborului trebuie asigurat exclusiv prin comenzi fly-by-wire, suprafețe mobile și, posibil, tracțiune vectorizată – toate necesitând o avionică de ultimă oră și un software fin reglat. Cele trei motoare sunt o altă raritate.
Potrivit analiștilor, această alegere poate îndeplini simultan trei necesități: menținerea unei tracțiuni ridicate cu reactoare mai mici și mai bine integrate, dispersarea termică pentru a reduce semnătura infraroșu și redundanța în faza de testare. Motoarele ar fi WS-10C, produse intern.
Carlinga, cu două locuri așezate unul lângă altul, trădează un rol complet diferit față de un vânătoare clasic. Al doilea ocupant nu este un copilot – ci un operator de sisteme, menit să coordoneze drone însoțitoare pentru misiuni de recunoaștere sau atac.
J-36 devine astfel un mini centru de comandă și control aerian, nu doar o platformă de luptă.
Competiție tehnologică sub presiunea timpului
China nu se bazează doar pe un singur prototip. În paralel, un al doilea design – J-50, dezvoltat de Shenyang – a fost observat în zbor spre sfârșitul anului 2024. Două arhitecturi complet diferite, două filozofii de operare, testate simultan.
Iar în decembrie 2025, o a treia copie a J-36 a intrat în teste. De cealaltă parte a Pacificului, situația este mai sinuoasă. Programul american NGAD, din care face parte F-47, a fost suspendat în 2024 de administrația Biden din cauza constrângerilor bugetare.
Abia pe 21 martie 2025, Trump a anunțat reluarea dezvoltării, iar Boeing a primit contractul. În septembrie 2025, generalul Allvin a declarat că primul zbor oficial este planificat pentru 2028. Cu toate acestea, a spune că americanii au rămas în urmă ar fi o simplificare.
Prototipurile concurente dezvoltate de Boeing și Lockheed pentru NGAD zboară în secret din 2020, acumulând „sute de ore” de zbor. Provocările tehnice rămân însă uriașe de ambele părți. China trebuie să rezolve problema motoarelor avansate și a integrării senzorilor la scară largă.
De partea americană, motorul de nouă generație pentru F-47 nu este așteptat înainte de 2030. Adevărata cursă nu se câștigă la primul decolare. Se va decide în fabrici, în simulatoare și în camerele de cod, în următorii zece ani.
