În pădurile tropicale dense din Noua Caledonie, o plantă de nedescris deține un secret fascinant.
Cunoscută în comunitatea științifică sub numele de feriga furculiță din Noua Caledonie sau Tmesipteris obblancolata, această plantă se mândrește cu o performanță remarcabilă – în nucleul său se află cea mai mare cantitate de ADN în comparație cu orice alt organism viu de pe Pământ.
Genul Tmesipteris, care își are originea în urmă cu aproximativ 350 de milioane de ani, cuprinde aproximativ cincisprezece specii care se găsesc în principal în diverse insule din Pacific și Oceania.
Cercetări recente efectuate de oamenii de știință de la Grădinile Botanice Regale din Kew și de la Institutul Botanic din Barcelona au scos la iveală uimitoarea compoziție genetică a plantei T. obblancolata.
Această plantă are o dimensiune colosală a genomului de 160,45 perechi de gigabaze, depășind recordul anterior deținut de o plantă cu flori japoneză. Pentru a pune acest lucru în perspectivă, dacă ar fi să descâlciți ADN-ul T. obblancolata, acesta s-ar întinde pe o lungime de peste 106 metri.
Deși faptul de a avea un genom mai mare poate părea benefic, acesta prezintă adesea provocări pentru plante. Cele cu genomuri masive, precum T. obblancolata, tind să fie mai puțin eficiente în fotosinteză și au nevoie de mai mulți nutrienți pentru a supraviețui.
Cu toate acestea, diversitatea genetică întâlnită la aceste plante cu genomuri gigantice ridică întrebări intrigante cu privire la limitele posibilităților biologice. Această diversitate ar putea oferi mecanisme unice de supraviețuire în condiții extreme, rezistență la boli sau adaptări la medii specifice.
În ciuda provocărilor pe care le ridică genomurile mari, acestea servesc drept izvor de diversitate și adaptare în lumea plantelor. Această complexitate subliniază importanța pentru oamenii de știință de a aprofunda diversitatea genetică a plantelor, ceea ce ne poate îmbunătăți cunoștințele despre evoluția și adaptarea în cadrul regnului vegetal.
