Rutina de 15 minute care vă poate prelungi viața, dezvăluită de un studiu

Curiozitate.ro

Rutina de 15 minute care vă poate prelungi viața, dezvăluită de un studiu

Peste două ore de haltere pe săptămână nu mai prelungesc viața, conform unui studiu masiv pe 147.000 de oameni, care a descoperit un prag optim al beneficiilor forței.

Peste două ore de haltere pe săptămână nu îți mai prelungesc viața. Exact aceasta este concluzia contraintuitivă a unui studiu masiv, care a urmărit 147.374 de oameni timp de trei decenii.

O echipă de la Harvard a vrut să afle cât de mult ajută de fapt culturismul și a descoperit o fereastră exactă, nu o acumulare nelimitată de beneficii.

Cei care petreceau între 90 și 119 minute pe săptămână cu greutățile – adică aproximativ un sfert de oră pe zi – aveau un risc de deces din orice cauză mai mic cu 13%. Pentru bolile cardiovasculare, scăderea urca la 19%. Iar pentru afecțiuni neurologice precum Alzheimer, riscul era redus cu 27%.

Dar dincolo de 120 de minute, aceste cifre nu mai creșteau deloc. Este un paradox pe care cercetătorii l-au cuantificat exact: relația dintre forță și longevitate nu este liniară. Odată atins pragul optim, orice efort suplimentar nu aduce niciun câștig în plus pentru durata vieții.

Nu face rău, dar nici nu ajută mai mult.

Aerobic continuă să domine longevitatea

Pe de altă parte, exercițiul aerobic rămâne regele incontestabil al longevității. Participanții care acumulau cel puțin 45 de ore MET pe săptămână – echivalentul a circa 150 de minute de mișcare susținută – aveau un risc de deces cu 42 până la 47% mai mic, indiferent dacă făceau și forță.

Dar adevărata surpriză apare la combinarea celor două. Cei care reușeau să îmbine 30 până la 44 de ore MET de aerobic cu 60 până la 119 minute de antrenament de forță înregistrau cea mai mică rată de mortalitate din întregul studiu: o reducere cu 45%.

Practic, cordul și mușchii lucrând împreună ofereau cea mai puternică pavăză.

Un studiu riguros, cu limite clare

Autorii sunt însă prudenți. Studiul este observațional, nu poate stabili cauzalități, iar datele au fost auto-raportate de participanți, ceea ce lasă loc de erori.

Totuși, dimensiunea cohortei și cei 30 de ani de urmărire fac din această lucrare publicată în British Journal of Sports Medicine cea mai riguroasă referință disponibilă până acum pe acest subiect.

Surse și detalii suplimentare