Calculatoarele cuantice sunt, prin natura lor, niște creații teribil de sensibile. Orice vibrație, orice fluctuație termică le poate distruge instantaneu stările fragile.
Giganții domeniului, IBM și Google, au construit mașini masive care trebuie răcite până aproape de zero absolut, cu infrastructură criogenică imensă. Totul pentru a ține qubiții sub control. O companie din Wuhan, CAS Cold Atom Technology, spune că a găsit o cale mai simplă.
Aparatul lor, botezat Hanyuan-2, nu are nevoie de frigidere cu diluție. Funcționează cu un sistem de răcire cu laser, încape într-un rack standard și consumă sub 7 kilowați. O performanță care, dacă e reală, ar putea democratiza accesul la calculul cuantic.
Două nuclee de 100 de qubiți care încă nu comunică cuantic
Secretul stă în alegerea materialului. În loc de qubiți supraconductori , Hanyuan-2 folosește atomi neutri – rubidiu-87 și rubidiu-85. Fiind neutri electric, aceștia sunt mult mai puțin deranjați de câmpurile electromagnetice din jur. În teorie, informația cuantică se păstrează mai mult.
În practică, cei 200 de atomi sunt organizați în două rețele distincte, fiecare cu câte 100 de qubiți. Aici intervine inovația declarată: o arhitectură cu două nuclee independente. În modul paralel, fiecare rețea lucrează la sarcini separate, mărind capacitatea totală.
În modul asimetric, una devine nucleul principal, cealaltă acționează ca ajutor, corectând erorile și filtrând zgomotul. Ideea e preluată din procesoarele clasice, unde redundanța a dus la performanțe spectaculoase. Totuși, lipsește ceva esențial.
Pentru ca cele două rețele să funcționeze cu adevărat ca un singur sistem de 200 de qubiți, ar trebui să poată intra în entanglement una cu cealaltă – acea legătură misterioasă care face ca două particule să împartă aceeași stare, oricât de departe s-ar afla.
Fără acest fenomen, Hanyuan-2 rămâne, de fapt, două calculatoare de 100 de qubiți care colaborează. Diferența e uriașă.
Datele care lipsesc din ecuație
Comunicatul oficial nu pomeniște niciun indicator standard: nicio rată de eroare pe poartă logică, nici un volum cuantic, nicio comparație cu sistemele concurente din America sau Europa. Sunt exact cifrele pe care comunitatea științifică le cere pentru a evalua serios o mașină.
Peste 500 de rețele de pensete optice țin atomii în poziție, iar durata de viață de 100 de secunde este impresionantă – suficient timp pentru calcule complexe, dacă totul funcționează. Dar anunțul lasă întrebări deschise.
Iar singurul răspuns va veni din date independente, nu din declarații ambițioase.
