Un simplu gest al mâinii poate spune mai mult decât ai crede. Raportul dintre degetul arătător și inelar, stabilit încă din viața intrauterină, tocmai a fost legat de consumul de alcool printr-un studiu publicat în Jurnalul American de Biologie Umană.
Cercetătorii nu spun că poți ghici obiceiurile cuiva doar privindu-i palma, dar descoperirea deschide o fereastră spre modul în care hormonii prenatali modelează comportamentele adulte. Totul începe în uter.
Sub influența hormonilor sexuali, lungimea relativă a acestor două degete se fixează înainte de naștere și rămâne neschimbată toată viața.
Un deget arătător mai lung sugerează o expunere mai mare la estrogen, în timp ce un inelar care depășește arătătorul indică un nivel prenatal mai ridicat de testosteron. Iar exact acest din urmă caz – degetul inelar mai lung – atrage atenția cercetătorilor.
Cercetătorii au găsit o corelație semnificativă
Echipa condusă de profesorul John Manning, de la Universitatea Swansea, a analizat proporțiile digitale la 258 de studenți, dintre care 169 de femei. Participanții și-au raportat în detaliu frecvența și cantitatea de alcool consumată.
Rezultatul? Cei cu degetul inelar mai lung – semn al unui surplus de testosteron prenatal – au declarat, în medie, un consum mai ridicat de băuturi alcoolice.
Corelația a fost mai evidentă în rândul bărbaților, confirmând observațiile unor studii anterioare făcute pe pacienți dependenți de alcool, la care degetul al patrulea era deosebit de lung.
Ce nu înseamnă un deget inelar lung
Atenție însă: nimeni nu trage concluzii pripite. Autorii subliniază că aceasta este o corelație statistică, nu o relație de cauză-efect. Un deget inelar mai lung nu transformă pe nimeni într-un băutor excesiv și nu poate fi folosit ca instrument de predicție individuală sau de screening clinic.
Ceea ce sugerează, de fapt, este ceva mai subtil: hormonii la care un embrion este expus înainte de a vedea lumina zilei ar putea influența predispoziții comportamentale care persistă – inclusiv o sensibilitate crescută la efectele alcoolului sau o tendință de a-i căuta efectele.
Manning o spune fără ocolișuri: consumul de alcool variază enorm de la o persoană la alta, iar înțelegerea acestor diferențe dincolo de factorii sociali și economici reprezintă o provocare majoră de sănătate publică.
Raportul dintre degetele a doua și a patra ar putea deveni un instrument indirect pentru a explora factorii biologici timpurii care contribuie la această variabilitate. Nu este prima dată când acest indicator simplu atrage atenția științei.
S-a mai corelat cu performanța sportivă, cu trăsături de personalitate, cu orientarea sexuală și chiar cu riscul unor boli.
De fiecare dată, asocierile sunt modeste și complexe, dar ele vorbesc despre influența profundă și de durată pe care mediul hormonal prenatal o exercită asupra dezvoltării umane.
Studiul de la Swansea adaugă o piesă nouă la un puzzle încă departe de a fi complet – cel al determinanților biologici timpurii ai comportamentului riscant. Cu toate precauțiile pe care cercetarea de acest tip le impune.
