Un avion a spart liniștea deșertului Mojave pe 5 iunie, dar nu cu tunetul pe care îl cunoaștem. Zgomotul pe care l-a făcut a fost mai degrabă o șoaptă mecanică – o ușă de mașină închizându-se în zare. X-59 nu este un avion obișnuit.
Este o mașină de făcut istorie, construită să sfideze o interdicție veche de o jumătate de secol. De 50 de ani, zborurile comerciale supersonice deasupra uscatului sunt ilegale. Motivul: boom-ul sonic, un val de presiune brut care lovește solul ca o explozie.
Concorde a trăit cu această barieră invizibilă – putea să-și etaleze viteza doar deasupra oceanelor. A fost o povară economică care l-a condamnat la dispariție în 2003. Problema nu a fost viteza, ci zgomotul pe care îl producea. NASA a ales să nu ocolească interdicția. A decis să o facă inutilă.
Noul X-59, construit împreună cu Lockheed Martin Skunk Works – aceeași echipă care a creat avioanele spion legendare U-2 și SR-71 – are o formă care taie aerul altfel. Nasul disproporționat, lung și ascuțit, reprezintă peste o treime din întreaga lungime a aeronavei. Nu este un moft.
La un avion supersonic convențional, undele de șoc generate de nas, aripi și fuzelaj se îmbină într-un singur perete de presiune care lovește pământul ca un tunet. X-59 este proiectat astfel încât aceste unde să rămână separate, distribuite de-a lungul structurii, fără să se adune niciodată.
Teoretic, sunetul care ajunge la sol este abia perceptibil.
Validarea performanțelor tehnice în zbor supersonic
Pe 5 iunie, pilotul de testare Jim „Clue” Less a decolat de pe pista bazei Edwards Air Force din California. După 81 de minute, a aterizat cu un nou record: atinsese o altitudine de 43.400 de picioare și spărsese bariera sunetului la Mach 1.077, aproximativ 1.147 km/h.
A fost al 17-lea zbor al X-59, dar primul în mod supersonic. Cele șaisprezece anterioare validaseră comportamentul la viteze subsonice. Acum, designul fusese testat dincolo de Mach 1 și funcționa. Un F-15 l-a însoțit în aer, misiunea sa fiind să înregistreze semnătura sonoră a X-59.
Însă a intervenit o ironie a fizicii: F-15 a făcut atâta zgomot în propriul său zbor supersonic, încât senzorii nu au putut distinge sunetul liniștit al avionului experimental. Datele acustice au fost mascate.
Miza reglementărilor pentru viitorul aviației comerciale
Testul face parte din misiunea Quest a NASA, care nu urmărește doar performanța tehnică. Miza este una de reglementare. Agenția adună dovezi pentru a convinge FAA că avioanele supersonice pot zbura deasupra teritoriilor locuite fără să deranjeze comunitățile.
Dacă datele sunt concludente, regulile din 1973 ar putea fi rescrise. S-ar deschide calea pentru o nouă generație de avioane capabile să zboare la viteză maximă peste continente, nu doar peste oceane, scurtând dramatic durata călătoriilor intercontinentale.
Următorul zbor este deja planificat pentru zilele următoare și va forța limitele mai departe. Pilotul va încerca să atingă Mach 1,4 la o altitudine de 16.760 de metri – condiții apropiate de cele ale zborurilor comerciale viitoare.
De data aceasta, microfoanele de sol și senzorii montați pe aeronava de însoțire vor fi calibrate pentru a capta sunetul discret al X-59. Fiecare test aduce mai aproape momentul care ar putea redeschide o ușă închisă cu mai bine de jumătate de secol în urmă.
