Descoperirea a avut loc într-un sit roman din centrul Angliei, la Aylesbury, acolo unde arheologii au scos la lumină patru ouă. Trei dintre ele s-au spart imediat ce au fost atinse, eliberând un miros greu de suportat. Al patrulea însă a rezistat.
Găsite într-o groapă datând din secolul al III-lea d.Hr., ouăle fuseseră aruncate acolo cu un scop bine definit. Solul îmbibat cu apă a jucat un rol esențial. De obicei, materialele organice se descompun rapid în contact cu aerul.
Aici, apa a creat un mediu fără oxigen, păstrând inclusiv substanța lichidă din interiorul oului intact.
Ritualuri antice și ofrande pentru zei
Inițial, groapa servise la malțuit cereale și la fabricat bere. Ulterior, a fost inundată și transformată într-un loc de ofrandă către zei. În credința romană, oul avea legături puternice cu Mithras și Mercur – simboliza fertilitatea și renașterea.
Și nu doar ouăle au supraviețuit: în același loc s-au găsit un coș de lemn, pantofi din piele, vase și unelte tot din lemn.
Analiza tehnologică a unei descoperiri unice
Pentru a evita o nouă spargere, arheologii au extras oul cu grijă extremă. Apoi, la Universitatea din Kent, o analiză tridimensională a scos la iveală structura internă: coaja era perfectă, iar înăuntru se afla încă lichid – probabil gălbenuș și albuș – alături de o bulă de aer.
În Marea Britanie, aceasta este o premieră. Coji de ou din epoca romană s-au mai găsit, dar niciodată un exemplar complet, cu conținut lichid.
Singurul alt ou roman intact descoperit până acum provenea de lângă Vatican, ținut în mâna unui copil decedat – însă acela era gol pe dinăuntru, iar specialiștii îl asociaseră cu renașterea după moarte.
Oul de la Aylesbury a fost transferat la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, unde experții încearcă acum să îl conserve fără să deterioreze coaja. Fiecare mișcare contează: după 1.700 de ani, lichidul din interior este încă acolo, așteptând să fie studiat.
