Analizând peste 14.000 de scanări RMN, oamenii de știință au observat o reducere măsurabilă a volumului în două zone extrem de specifice. Prima este talamusul drept, un nod central prin care trec toate informațiile senzoriale, esențial pentru consolidarea memoriei.
A doua este amigdala stângă, responsabilă direct de modul în care gestionăm emoțiile, de la frică la iritabilitate. Cu cât un angajat petrece mai mult timp lucrând în ture de noapte, cu atât aceste structuri par să se micșoreze ușor, dar constant.
Nu este o coincidență: exact aceleași zone explică simptomele binecunoscute ale lucrătorilor în schimburi, precum problemele de somn, memoria șubredă sau instabilitatea emoțională.
Specialiștii pun acest fenomen pe seama dezechilibrului circadian cronic, a lipsei de lumină naturală și a alimentației neregulate.
Adaptare biologică sau degradare patologică?
Autorii studiului, care au realizat cea mai mare cercetare de acest gen vreodată, subliniază că „pierderea” de volum ar putea să nu fie o degradare patologică, ci mai degrabă o adaptare.
Creierul nu este static, iar aceste modificări structurale ar putea fi mecanismul prin care organismul reușește să funcționeze în condiții contrare ritmului natural.
Cu alte cuvinte, lucrătorii care suportă cel mai bine munca de noapte ar putea fi exact cei al căror creier a făcut aceste ajustări, ceilalți alegând, poate inconștient, să evite astfel de joburi.
Recuperarea funcțiilor cognitive după renunțarea la schimburi
Vestea cu adevărat surprinzătoare este că aceste schimbări sunt reversibile. Cercetătorii au descoperit că, după aproximativ doi ani și jumătate de la renunțarea la turele de noapte, o parte semnificativă din volumul pierdut este recuperată.
Aceasta deschide ceea ce ei numesc o „fereastră terapeutică” reală, oferind o direcție clară pentru prevenție și tratament. Studiul nu este însă exhaustiv. El a vizat exclusiv adulți de vârstă mijlocie și vârstnici, lăsând neclar cum reacționează creierul tinerilor.
De asemenea, fiind un studiu observațional, arată corelații, dar nu poate stabili cu certitudine o legătură de cauză-efect.
La nivel global, între 10% și 25% dintre angajați lucrează în afara orelor tradiționale, iar înțelegerea modului exact în care această realitate modelează creierul rămâne una dintre marile provocări științifice deschise.
