O pistă lungă de 80 de metri, presărată cu amprente de labe cu trei degete, fost descoperită în Lesotho – și ar putea rescrie istoria evoluției păsărilor. Urmele fosilizate, găsite pe situl Maphutseng, datează de acum aproximativ 210 milioane de ani.
Asta înseamnă că sunt cu cel puțin 60 de milioane de ani mai vechi decât cele mai timpurii fosile cunoscute de corpuri de păsări.
Până acum, cele mai vechi dovezi directe ale strămoșilor aviari proveneau din Jurasicul mijlociu și superior – cu 150–160 de milioane de ani în urmă – sub formă de schelete precum Archaeopteryx, Aurornis sau Anchiornis.
Evoluție convergentă sau strămoși direcți?
Dar amprentele din Triasicul târziu schimbă totul. Ele nu aparțin unor păsări propriu-zise, ci unor creaturi necunoscute – probabil dinozauri primitivi – care aveau deja labe asemănătoare cu ale păsărilor.
Morfologia tridactilă a urmelor, analizată recent de cercetători, sugerează o anatomie protoaviană: degete dispuse într-un mod care amintește de picioarele păsărilor moderne.
Specialiștii au reanalizat un set de fosile de amprente colectate din patru locuri diferite din Lesotho, toate atribuite inițial ichnogenusului Trisauropodiscus.
Cea mai spectaculoasă descoperire a fost la Maphutseng, unde o singură pistă se întinde pe 80 de metri și cuprinde multiple impresiuni lăsate acum peste 200 de milioane de ani.
Întrebarea care frământă acum comunitatea științifică: aceste urme au fost făcute de membri timpurii ai unei linii evolutive care a dus direct la păsări? Sau, dimpotrivă, sunt doar un caz de evoluție convergentă – alte reptile dezvoltând, independent, labe similare?
O regândire a originilor aviare
Cert este că în Triasicul târziu, cu mult înainte de apariția primelor fosile de corpuri aviare, unii dinozauri aveau deja trăsături anatomice pe care le asociem astăzi cu păsările.
Descoperirea, publicată în revista Plos One, forțează o regândire a calendarului originilor aviare și arată cât de puțin știm de fapt despre diversitatea ascunsă a trecutului.
