În 2018, cerul nopții a fost brăzdat de niște fulgere albastre atât de stranii încât i-au lăsat pe astronomi fără cuvinte. Durează doar câteva zile, dar strălucesc de 10 până la 100 de ori mai puternic decât o supernovă obișnuită.
Culoarea lor nu se schimbă, semn că materialul ejectat rămâne la temperaturi infernale tot timpul. Sunt LFBOT-urile – Luminous Fast Blue Optical Transients – și de aproape un deceniu reprezintă una dintre cele mai spinoase enigme ale astrofizicii. Nimeni nu știa exact ce le declanșează.
Trei teorii majore se înfruntau: supernove eșuate, stele sfâșiate de o gaură neagră sau coliziuni între obiecte compacte. Ultima variantă, propusă matematic de astrofizicianul Brian Metzger în 2022, părea fascinantă, dar abstractă. Prea puține dovezi concrete o susțineau.
Ciocnirea stelelor generează fulgerul albastru
Până acum. Un studiu condus de Anya E. Nugent, la Centrul de Astrofizică Harvard & Smithsonian, aduce primele observații care schimbă jocul. Prepublicat pe platforma ArXiv în martie 2026, documentul merge dincolo de teorie și analizează mediul din jurul a 11 evenimente LFBOT. Rezultatul?
Dovezile se aliniază perfect cu scenariul ciocnirilor. Dar cum e posibil, când unele dintre aceste fulgere au fost detectate complet izolat, în spații moarte, unde nu se pot naște stele masive? Explicația pe care o propune echipa lui Nugent este pe cât de elegantă, pe atât de spectaculoasă.
Totul pornește de la un sistem binar, două stele care orbitează una în jurul celeilalte. Când prima moare într-o supernovă, lasă în urmă un obiect compact – fie o gaură neagră, fie o stea neutronică. Explozia, însă, nu e simetrică.
Ea generează un șoc gravitațional care aruncă întregul sistem în „suburbiile” pustii ale galaxiei, cu o viteză uluitoare.
Acolo, în sălbăticia cosmică, sute de mii de ani mai târziu, obiectul compact ajunge să orbiteze extrem de aproape de steaua sa însoțitoare, care între timp a evoluat într-o stea Wolf-Rayet. Atingerea finală – obiectul se cufundă literalmente în stea – declanșează fulgerul albastru.
Este un dans al morții și al renașterii energetice, care explică și luminozitatea și durata incredibil de scurtă.
Un pas uriaș spre înțelegerea LFBOT-urilor
Asta înseamnă că LFBOT-urile nu sunt întâmplătoare. Ele sunt semnele unor sisteme binare care au supraviețuit unei catastrofe și au fost catapultate departe de locul nașterii lor. Proprietățile galaxiilor gazdă observate de Nugent și echipa sa corespund exact acestui ciclu de viață violent.
Desigur, concluzia nu e încă definitivă. Studiul se află în stadiul de prepublicare, așteptând validarea oficială a colegilor de breaslă.
Dar pentru prima dată, una dintre cele mai mari enigme ale universului începe să capete contur – nu printr-un fulger oarecare, ci printr-unul albastru, ucigător și fulgerător de scurt.
