Memoria unui pește auriu nu durează 3 secunde. Nu a durat niciodată. Iar cifra care a devenit aproape o lege nescrisă, repetată în atâteă case și filme, este o pură invenție.
În realitate, încă din anii 1960, cercetătorii au demonstrat că aceste creaturi pot reține informații mult mai mult decât o simplă clipire. La Universitatea din Plymouth, o echipă a reușit să antreneze un grup de pești aurii să apese o pârghie pentru hrană.
Apoi, intervalul în care mâncarea era disponibilă a fost redus la o singură oră pe zi. Peștii nu doar că au învățat, dar și-au amintit momentul exact. Atingeau pârghia doar atunci când știau că va veni recompensa – un comportament care, în termeni cognitivi, depășește cu mult un simplu reflex.
Un alt experiment a mers și mai departe. Peștii au fost învățați să navigheze printr-un labirint pentru a ajunge la mâncare. Când obstacolele au fost rotite la 180 de grade, ei și-au găsit drumul la fel de ușor. Erau capabili să își amintească traseul și să se adapteze.
Imaginați-vă că răsturnați o hartă a orașului și încercați să vă orientați fără să ezitați.
Experimente care dovedesc memoria de lungă durată
Cea mai spectaculoasă dovadă vine de la institutul tehnologic Technion din Israel. Timp de o lună, cercetătorii au asociat un anumit sunet cu ora mesei pentru niște pești captivi. Apoi i-au eliberat în sălbăticie. După 5 luni, fără niciun antrenament suplimentar, au redat același sunet.
Peștii care auziseră odată semnalul s-au întors. Cinci luni fără reamintire, iar memoria încă funcționa. Mai mult, studii publicate în reviste precum Animal Cognition arată că peștii aurii pot distinge forme geometrice și pot învăța care dintre ele oferă o recompensă.
Acest tip de învățare prin discriminare vizuală era considerat, până nu demult, aproape exclusiv vertebratelor cu creier mai complex. Obiecția clasică invocă lipsa hipocampului, acea regiune cerebrală atât de importantă pentru memoria umană.
Răspunsul: la peștii teleost, creierul este literalmente inversat, ca un șosetă întors pe dos. Structura care îndeplinește aceeași funcție se află în paliu lateral. Diferit ca formă, dar echivalent ca rol. Peștii pot, de asemenea, să își construiască hărți cognitive.
Cercetătorul Kevin Warburton a demonstrat acest lucru cu un experiment simplu: a amplasat un reper vizibil – un turn bloc – lângă zona de hrănire a unor acvarii. Exemplarele care vedeau acel reper ajungeau la mâncare în 95% din cazuri. Celelalte, fără reper, doar în 60%.
O diferență de 35 de puncte care nu este deloc întâmplătoare. Culum Brown, expert în cunoașterea peștilor la Universitatea Macquarie, explică faptul că memoria acestor animale poate dura săptămâni, luni sau chiar ani. Mii de studii au confirmat performanța lor.
Nu este aceeași capacitate ca a unui mamifer, dar cu siguranță nu este o clipire de 3 secunde.
De ce preferăm să credem în memoria scurtă?
Poate cel mai izbitor detaliu: peștii aurii își pot recunoaște stăpânul. Când un pește tresare la apropierea cuiva, nu este un reflex oarecare. Este recunoaștere. Și totuși, mitul persistă. De ce? O ipoteză spune că provine dintr-o observație superficială.
Un pește într-un castron mic se învârte într-o buclă și revine în același loc în câteva secunde. Privitorul confundă spațiul limitat cu memoria slabă.
O altă explicație, mai incomodă: a crede că peștii nu sunt conștienți de mediul lor îi face pe oameni să se simtă mai bine când îi țin într-un borcan minuscul. Dacă animalul uită că este captiv, atunci nu există nicio problemă. Un mecanism psihologic care justifică confortul. Rămâne o ironie amară.
Peștii aurii pot trăi până la 15 ani și pot atinge 50 cm lungime, dacă au un acvariu mare, cu filtru. În schimb, sunt înghesuiți în spații de mărimea unui pahar de muștar. Sunt capabili de memorii lungi, de hărți mentale, de recunoaștere socială.
Și totuși, mitul celor 3 secunde le-a servit perfect pe oameni.
