Cu doar treizeci de ani în urmă, astronomii credeau că sistemul nostru solar este o raritate cosmică. Acum, un val de descoperiri tocmai a spulberat această imagine.
Peste zece mii de lumi complet noi, ascunse până acum în datele vechi ale Telescopului TESS al NASA, au fost scoase la lumină de o echipă care a folosit inteligența artificială. Rezultatul?
Catalogul planetelor cunoscute se dublează peste noapte, iar astronomia intră într-o eră în care recensămintele galactice devin rutină. Cum au reușit?
Până acum, vânătoarea de exoplanete s-a concentrat pe stelele cele mai strălucitoare – țintele sigure care au produs peste șase mii de planete confirmate în ultimele trei decenii. Oamenii de știință de la Universitatea Princeton au decis să meargă împotriva curentului.
Au reanalizat înregistrările din primul an de misiune al satelitului TESS, dar de data aceasta și-au îndreptat algoritmii către stele mult mai slabe, neglijate până atunci.
Această schimbare aparent minoră s-a dovedit revoluționară: rețeaua lor virtuală a identificat unsprezece mii de semnale candidate, dintre care peste zece mii erau complet noi. Cheia succesului stă într-un program semi-automat, antrenat cu învățare automată.
TESS detectează planetele prin măsurarea micilor scăderi de luminozitate atunci când un corp ceresc trece prin fața stelei – un fel de mini-eclipsă. În oceanul de date cu milioane de stele, separarea semnalelor reale de zgomotul de fond este imposibilă pentru oameni.
Inteligența artificială acționează ca o sită ultrafină, capabilă să extragă amprenta unui gigant gazos dintr-un val de interferențe. Metoda și-a dovedit deja validitatea: un „Jupiter fierbinte” identificat în jurul unei stele de testare a fost confirmat oficial.
Această avalanșă de date marchează un punct de cotitură. Astronomia părăsește abordarea artizanală, în care fiecare sistem stelar era studiat separat, și intră într-o fază industrială.
Devine posibilă realizarea unor recensăminte demografice reale la scara Căii Lactee, cartografiind medii cosmice până acum inaccesibile. Și mai e doar începutul. Cercetătorii lucrează deja cu datele celui de-al doilea an de misiune, perfecționându-și metoda pentru a viza planete cu orbite mai lungi.
Scopul: să dubleze această recoltă faraonică și, mai important, să descopere corpuri stâncoase mai mici, poate chiar similare ca dimensiune cu Pământul.
Studiul care detaliază aceste rezultate a fost acceptat pentru publicare în The Astrophysical Journal Supplement Series și este deja disponibil pe ArXiv.
