Mirosul care atrage masculii văduvei negre occidentale este unul pe care oamenii l-ar asocia mai degrabă cu un vestiar insuportabil. Cercetătorii au descoperit că feromonii acestor păianjeni emană pentru nasul uman un parfum care combină brânza fermentată cu picioarele transpirate.
În spatele acestei note olfactive dezagrabile se ascunde însă un sistem de comunicare chimică de o finețe care sfidează așteptările. Femela văduvei negre își petrece vara căutând parteneri. Masculii, care trăiesc rareori mai mult de un sezon, trebuie să o găsească înainte să fie prea târziu.
Pentru a o localiza, ei detectează feromonii pe care ea îi eliberează din pânza sa. Odată ajuns, masculul nu se aruncă orbește. El decupează metodic secțiuni din pânza femelei și le reconstruiește cu propria lui mătase.
Gestul nu este întâmplător: îi semnalează femelei că nu este pradă, reducându-i agresivitatea, și face pânza mai puțin atractivă pentru alți concurenți, oferindu-i un avantaj crucial. Până acum, doar câțiva feromoni de păianjen fuseseră identificați.
Echipa condusă de Dr. Andreas Fischer, de la Universitatea din Greifswald, a schimbat această situație printr-un studiu care a combinat observații comportamentale și analize chimice timp de un an întreg. Cercetătorii au identificat doi compuși principali.
Primul, cunoscut deja sub denumirea complexă de ester metilic N-3-metilbutanoil-O-metilpropanoil-L-serină, a fost numit simplu „1”. Cel de-al doilea, o descoperire nouă, poartă numele de N-3-metilbutanoil-O-metilpropanoil-L-serină și a fost poreclit „7”.
Amestecul lor produce acel miros de brânză și transpirație. Dar descoperirea nu se oprește aici: acidul izobutiric, eliberat pe măsură ce acești feromoni se descompun, acționează la rândul lui ca un atractant.
Se creează astfel un semnal olfactiv pe mai multe niveluri, care amplifică eficiența mesajului. Poate cea mai fascinantă dimensiune a studiului este modul în care femelele își ajustează producția de feromoni în funcție de anotimp.
Colectând și analizând lună de lună pânzele, echipa a demonstrat că în lunile fierbinți de vară concentrația compușilor 1 și 7 crește semnificativ față de primăvară sau toamnă. Nu este o coincidență: aceasta este perioada când cei mai mulți masculi ating maturitatea sexuală.
Femelele își modulează semnalul chimic pe baza momentului oportun, investind energie maximă atunci când randamentul reproductiv este optim. Cercetătorii au reușit să sintetizeze în laborator versiuni artificiale ale acestor feromoni.
Variantele naturale declanșează manifestări de curte mai prelungite, dar cele sintetice atrag și ele masculii. Aceste molecule ar putea fi folosite în combaterea dăunătorilor sau în ecologia comportamentală.
Studiul, publicat în Journal of Chemical Ecology, arată că natura nu se bazează pe plăcerea olfactivă, ci pe eficacitatea absolută a mesajului. Rafinamentul stă în precizia cu care văduva neagră își manipulează mediul – chiar și atunci când mirosul ales ne face să strâmbăm din nas.
