Ani la rând, oamenii de știință au crezut că lucrează cu fragmente extraterestre de o puritate impecabilă. O cercetare realizată de Universitatea Țării Bascilor îi obligă însă să privească mai atent.
Analizând meteoriți marțieni rari, păstrați de NASA, chimiștii au găsit urme terestre neașteptate: compuși specifici cernelurilor de pix, încorporați în rocă.
Nu e vorba de semne de viață, ci de o contaminare banală, dar grăitoare, care dezvăluie o vulnerabilitate în modul în care pregătim cele mai prețioase eșantioane cosmice. Drumul unei roci marțiene până pe Pământ nu iartă.
La intrarea în atmosferă, viteza uriașă și frecarea intensă încălzesc violent suprafața, iar presiunile o strivesc. Se formează o crustă carbonizată, groasă, un înveliș ars care ascunde compoziția originară.
Pentru a o studia, oamenii de știință trebuie să îndepărteze această barieră, strat cu strat. Tocmai aici, în etapa de pregătire, se poate infiltra contaminarea.
Laboratoarele recurg la proceduri necesare, dar invazive: băi cu ultrasunete pentru curățare, tăieturi fine cu fierăstraie cu disc diamantat, alte tehnici care expun miezul rocii privirii instrumentelor.
Ca să înțeleagă cât de departe ajung aceste intervenții, o echipă din Spania a trecut prin filtrul analizei șase meteoriți marțieni diferiți. Toate eșantioanele fuseseră prelucrate anterior la Johnson Space Center al NASA, între anii 2001 și 2014.
Cu ajutorul spectroscopiei Raman, capabilă să surprindă cele mai discrete semnături moleculare, cercetătorii au depistat compuși sintetici pe bază de cupru, folosiți în mod obișnuit în fabricarea pixurilor cu bilă și a celor cu gel.
Lista nu s-a oprit aici: a apărut și o rășină industrială caracteristică cernelii de imprimantă, iar sub microscop au fost identificate fibre minuscule de poliester albastru, cel mai probabil desprinse din hainele de lucru ale tehnicienilor.
Vestea bună pentru comunitatea pasionaților de astronomie este că instrumentele actuale sunt suficient de precise pentru a separa astfel de impurități de semnăturile reale ale rocilor. Nimeni nu va confunda o fibră textilă cu o bacterie extraterestră.
Însă studiul, publicat în Applied Geochemistry, scoate în evidență o lipsă esențială: nu există un protocol global, standardizat, de curățare și manipulare care să protejeze, fără echivoc, integritatea acestor probe de contaminarea inevitabilă a mediului nostru.
Această constatare vine într-un moment cheie. Înainte ca roverul Perseverance să trimită pe Pământ roci colectate de pe Marte, laboratoarele trebuie să își înăsprească și să își armonizeze procedurile. Miza este limpede: fiecare microgram din acele eșantioane va conta.
Iar orice urmă lăsată de noi riscă să acopere tocmai povestea pe care acele roci au purtat-o prin spațiu.
