Enigma urbană a dăinuit mai bine de trei secole, ținând pe jar comunitatea istorică. La sfârșitul vieții sale, William Shakespeare, cel mai mare dramaturg de limbă engleză, achiziționase o proprietate misterioasă în inima capitalei britanice.
Răpusă de flăcări la scurt timp după moartea sa, locația exactă a acestei construcții păruse să se fi volatilizat pur și simplu în cenușa orașului.
Însă, descoperirea neașteptată a trei documente de arhivă a readus la lumină adresa londoneză a scriitorului, dezvăluind, în treacăt, dimensiunea surprinzător de pragmatică a acestui geniu literar.
În martie 1613, bucurându-se deja de o celebritate răsunătoare, William Shakespeare a cumpărat o locuință luxoasă în Blackfriars. Acest cartier apreciat din estul Londrei, ridicat pe vestigiile unei foste mănăstiri dominicane, îl plasa pe dramaturg în imediata apropiere a teatrului său preferat.
Din nefericire, urma fizică a acestei achiziții imobiliare avea să dispară brusc. În anul 1666, legendarul Mare Incendiu al Londrei a devastat capitala engleză, transformând în scrum o proporție colosală a locuințelor din oraș.
Casa scriitorului, vândută între timp de nepoata sa, a fost inevitabil înghițită de flăcări. De la acel dezastru termic, istoricii nu mai dețineau decât o placă memorială vagă, agățată pe o stradă, care indica faptul că edificiul se afla aproximativ „lângă acest loc”.
A fost nevoie să treacă mai bine de trei secole pentru ca ceața să se risipească în cele din urmă. Căutând în vastele Arhive ale Londrei pentru un cu totul alt proiect, cercetătoarea Lucy Munro a dat peste o adevărată comoară topografică.
Specialista de la King’s College s-a trezit față în față cu un registru cartografic datând din 1668. Pe aceste vechi pergamente figura planul exact al fundațiilor clădirii dispărute, desenate la doar doi ani după incendiul devastator, pentru a redefini parcelele orașului.
Documentul relevă o structură cu o anvergură de aproape paisprezece metri. Edificiul era suficient de vast pentru a fi împărțit în două apartamente distincte, ridicând o nouă teorie fascinantă despre viața intimă a starului teatrului elisabetan.
Lucy Munro este profesoară de Shakespeare și literatură a perioadei moderne timpurii la King’s College din Londra. Până acum, biografii își imaginau această clădire îndepărtată ca o simplă investiție financiară.
Dar acest plan inedit, coroborat cu amplasarea ultra-strategică aproape de locul său de muncă londonez, sugerează cu tărie că Shakespeare însuși ocupa o parte a reședinței.
Autorul o folosea, cel mai probabil, ca un loc de refugiu confortabil în timpul colaborărilor sale intense de scriere în capitală, în timp ce închiria a doua jumătate a clădirii pentru a-și asigura o rentă imobiliară regulată.
Astăzi, ironia istoriei a făcut ca acest petic de pământ sacru să-și continue destinul literar fără ca nimeni să-și dea seama.
În cursul secolului trecut, locația acestei reședințe mitice a găzduit, printre altele, o tipografie, înainte de a găzdui, în mod foarte logic, birourile Asociației Naționale a Cărții.
