De zeci de ani, tratamentele împotriva cancerului s-au lovit de aceeași piedică: celulele tumorale învață să reziste medicamentelor. Își schimbă regulile din mers. Iar terapia, oricât de promițătoare la început, își pierde treptat puterea.
O echipă de la Universitatea de Stat din Pennsylvania propune o abordare surprinzătoare, descrisă recent în Nature Biotechnology: să întoarcă împotriva tumorilor chiar dinamica lor evolutivă, făcându-le din nou vulnerabile.
Întreaga miză a tratamentului oncologic este fină ca un echilibru: să lovească precis în celulele canceroase, protejând în același timp țesuturile sănătoase. Problema e că tumorile nu stau pe loc. Evoluează. Se adaptează. Sub presiunea medicamentelor, găsesc rute alternative de supraviețuire.
Unele celule reușesc să inactiveze direct compușii terapeutici înainte ca aceștia să-și atingă ținta.
Altele pornesc căi interne de semnalizare care le susțin creșterea și le protejează, schimbându-și metabolismul, mărind producția de proteine de supraviețuire sau blocând apoptoza, moartea celulară programată pe care tratamentele încearcă să o declanșeze.
De aici începe cercul vicios: terapia pare eficientă la început, dar un mic grup de celule rezistă, se multiplică și, în timp, boala revine. În fața acestei realități, cercetătorii propun o strategie denumită „dublă comutare de selecție genetică”. Ideea sună tehnic, dar logica ei este limpede.
În celulele canceroase sunt introduse două așa-numite „gene sinucigașe”. Prima le permite celulelor modificate să reziste la erlotinib, un medicament utilizat frecvent în cancerul pulmonar.
Când se administrează erlotinib, aceste celule devin dominante față de cele nemodificate, sensibile la medicament. Cu alte cuvinte, terapia „selectează” tocmai populația de celule pe care cercetătorii o pot controla. Apoi intervine a doua parte a planului.
Al doilea gene „sinucigaș” este activat cu ajutorul 5-FC, o moleculă inofensivă în forma sa inițială. Gena codifică o enzimă care transformă 5-FC în 5-FU, o toxină puternică. Aceasta nu distruge doar celulele tumorale modificate, ci și pe cele din jur.
Rezultatul urmărit: eliminarea atât a celulelor selectate prin prima etapă, cât și a vecinelor lor, cu tot cu mecanismele de rezistență care le-au protejat până atunci. Abordarea promite să înfrângă tocmai arma evolutivă a tumorilor, dar drumul până la utilizarea clinică e încă lung.
Metoda are nevoie de testări aprofundate pe alte tipuri de cancer și în combinație cu diverse terapii, pentru a-i evalua eficacitatea și siguranța. Cercetătorii iau în calcul adaptarea acestei strategii la contexte oncologice diferite.
Mai mult, tehnologia ar putea oferi o cale generalizabilă de introducere a genelor terapeutice în celulele tumorale, deschizând posibilități noi pentru tratamentele de mâine.
