Sindromul intestinului iritabil, cunoscut și sub denumirea de colopatie funcțională, reprezintă o realitate chinuitoare pentru milioane de oameni din întreaga lume.
O boală cronică, caracterizată prin dureri abdominale persistente, tulburări de tranzit intestinal, oboseală cronică și chiar dureri de cap, afectează aproximativ 5% din populația Franței, dar impactul său este resimțit la nivel global.
Deși simptomele sunt cunoscute, factorii declanșatori rămân, în mare parte, un mister, iar înțelegerea disparității de gen – de ce femeile sunt afectate în majoritate – a reprezentat o provocare majoră pentru cercetători.
Totuși, o nouă cercetare americană, aflată în fază de prepublicare, promite să arunce o lumină crucială asupra acestor enigme, oferind speranță pentru noi tratamente.
Până în prezent, sindromul intestinului iritabil, deși nu este o afecțiune gravă în sine, provoacă un disconfort major și afectează semnificativ calitatea vieții. Tratamentele actuale se concentrează în principal pe atenuarea durerii și gestionarea simptomelor.
O pistă promițătoare este cea a probioticelor pentru intestinul iritabil. Acești microorganisme vii, fie că sunt bacterii sau drojdii, au un efect benefic asupra sistemului digestiv, contribuind, de exemplu, la reducerea permeabilității pereților intestinali față de agenții pro-inflamatori.
Pe lângă acestea, adoptarea unui stil de viață sănătos joacă un rol esențial în gestionarea bolii. Activitatea fizică regulată, renunțarea la fumat și la băuturile cofeinizate pot aduce îmbunătățiri semnificative în viața de zi cu zi a pacienților.
Dieta este, de asemenea, un factor crucial; alimente iritante precum legumele crude, fructele acide și condimentele, dar și cele bogate în fibre insolubile (grâu, mazăre) sau cele greu digerabile și care fermentează (leguminoasele, varza), pot declanșa crize dureroase.
Nu în ultimul rând, stresul este recunoscut ca un amplificator al simptomelor, necesitând o gestionare atentă. Interesul pentru cauzele sindromului intestinului iritabil a crescut constant.
O cercetare belgiană publicată în 2021 în revista Nature, condusă de echipa doctorului Guy E. Boeckxstaens, a sugerat că un răspuns imunitar local anormal, declanșat de un element iritant în timpul digestiei, ar putea fi o cauză.
Concluziile lor au subliniat rolul infecțiilor sau al toxiinfecțiilor alimentare în declanșarea sindromului. Acum, o echipă de la Universitatea din California, San Francisco, a explorat o ipoteză inedită, concentrându-se pe activarea celulelor enteroendocrine.
Aceste celule specializate detectează semnale și transmit informații către creier. Dintre ele, o subpopulație specifică, numită celule enterocromafine (EC), joacă un rol cheie în sistemul digestiv.
Aceste celule acționează ca senzori fini pentru stimuli externi și interni, cum ar fi iritanții alimentari, stresul sau distensiile mecanice ale intestinului. Atunci când sunt activate, celulele EC emit un semnal interpretat de organism drept durere.
Echipa americană și-a concentrat cercetarea tocmai asupra acestor entități. Pentru a testa ipoteza, cercetătorii au stimulat inițial celulele EC ale unui grup de șoareci folosind un agent activator, isovaleratul – un acid gras cu lanț scurt de origine bacteriană.
Ulterior, au simulat la rozătoare senzații de balonare și gaze intestinale pentru a observa reacția acestora. Un grup de control, care nu a fost expus la isovalerat, a servit drept termen de comparație. Rezultatele, departe de a fi banale, nu au întârziat să apară.
Observațiile cercetătorilor au indicat că o supraactivare a celulelor EC este responsabilă pentru intensificarea suferinței în timpul distensiilor colorectale, adică cele localizate la nivelul intestinului gros. Însă, nu toate rozătoarele au reacționat la fel.
Șoarecii masculi au manifestat o sensibilitate la durere mult mai mare după expunerea la agentul activator. În schimb, femelele au fost la fel de hipersensibile atât cu isovalerat, cât și fără.
Ulterior, echipa de la Universitatea din California a repetat experimentul, de data aceasta atenuând efectele celulelor EC. De această dată, femelele au resimțit mai puțină durere în timpul simulărilor de balonare și gaze intestinale.
Această constatare sugerează că activitatea de bază a celulelor EC este mai intensă la femele, explicând astfel de ce acestea ar experimenta o durere mai mare în timpul problemelor intestinale.
Cercetătorii cred că au găsit o explicație solidă pentru disparitățile sexuale ale sindromului intestinului iritabil, care afectează majoritar femeile, atribuind acest lucru sensibilității crescute a celulelor lor EC în comparație cu cele ale bărbaților.
Și aceasta nu este singura pistă interesantă desprinsă din studiul lor. După ce au demonstrat că supraactivitatea celulelor EC poate cauza o hipersensibilitate a aparatului digestiv, cercetătorii au condus un alt experiment, plin de învățăminte.
Timp de trei săptămâni, ei au expus șoarecii la un agent care activa aceste celule. Au remarcat apoi o sensibilitate crescută care a persistat până la 72 de ore după încetarea administrării agentului activator.
Aceasta înseamnă că celulele EC pot rămâne activate mult timp după ingestia unui element iritant, fapt ce ar putea explica persistența durerilor chiar și după eliminarea alimentului problematic.
Pistele dezvăluite de echipa americană ar trebui să permită o înțelegere mai profundă a mecanismelor care declanșează sindromul intestinului iritabil. De aici ar putea emerge noi tratamente, capabile să îmbunătățească semnificativ viața de zi cu zi a milioane de persoane din întreaga lume.
