Eritritolul, un nume care sună familiar în tot mai multe bucătării și pe etichetele produselor „fără zahăr”, a fost salutat ca o soluție miraculoasă.
Fără calorii, cu un gust aproape identic zahărului și un impact neglijabil asupra glicemiei, a devenit rapid vedeta dietelor și a stilurilor de viață sănătoase. Milioane de consumatori l-au adoptat cu încredere deplină.
Însă, un nou studiu aruncă o umbră serioasă asupra acestei reputații impecabile, sugerând că îndulcitorul, aparent inofensiv, ar putea provoca daune silențioase celulelor esențiale care protejează creierul nostru.
Această descoperire, publicată în prestigioasa revistă Journal of Applied Physiology, redeschide o dezbatere științifică crucială privind siguranța reală a substituenților zahărului. Ascensiunea fulminantă a eritritolului pe piața substituenților de zahăr nu este întâmplătoare.
Profilul său părea ideal: spre deosebire de mulți competitori chimici, are origini considerate mai naturale, fiind găsit în struguri și alte fructe. Ba chiar, corpul nostru îl produce în cantități mici.
Versiunea comercială, obținută prin fermentarea porumbului, replică fidel dulceața zahărului tradițional, dar fără povara caloriilor.
Această combinație perfectă între gustul autentic și beneficiile nutriționale a propulsat eritritolul în topul preferințelor, colonizând rafturile supermarketurilor, de la înghețate și băuturi răcoritoare dietetice, la produse de patiserie cu conținut redus de zahăr și suplimente alimentare pentru diabetici.
Promisiunea sa, aceea de a savura dulceața fără a compromite sănătatea sau obiectivele de greutate, a fost extrem de atractivă. O promisiune care, se pare, începe să-și arate primele fisuri.
Semnele de alarmă vin de la echipa de cercetători condusă de Christopher DeSouza de la Universitatea din Colorado, care a efectuat un experiment simplu, dar revelator.
Ei au izolat celule endoteliale cerebrale umane – acei gardieni microscopici ce căptușesc interiorul vaselor de sânge din creier – și le-au expus la o doză de eritritol echivalentă cu cea dintr-o jumătate de litru de înghețată fără zahăr.
După doar trei ore de expunere, celulele au arătat semne îngrijorătoare de suferință. Producția de radicali liberi, acele molecule distructive care accelerează îmbătrânirea celulară, a crescut semnificativ.
În același timp, capacitatea lor de a produce oxid nitric – un compus esențial pentru dilatarea vaselor de sânge – a scăzut dramatic. Mai mult, celulele au intensificat producția de endotelină-1, o substanță care, dimpotrivă, contractă vasele de sânge și îngreunează circulația cerebrală.
Această combinație toxică creează un mediu vascular nefavorabil, putând compromite irigarea optimă a creierului. Experiența a revelat și un aspect deosebit de alarmant: impactul eritritolului asupra mecanismelor naturale de protecție împotriva cheagurilor de sânge.
Când cercetătorii au expus celulele la trombină, o enzimă cheie în formarea cheagurilor, celulele tratate anterior cu eritritol au demonstrat o capacitate redusă de a produce activatorul tisular de plasminogen (t-PA).
Această proteină joacă un rol crucial în dizolvarea cheagurilor de sânge, acționând ca un sistem natural de siguranță împotriva obstrucțiilor vasculare.
O diminuare a acesteia ar putea, teoretic, să crească riscul de accidente vasculare cerebrale, prin compromiterea capacității organismului de a elimina formațiunile de cheaguri potențial periculoase.
„Rezultatele noastre oferă informații suplimentare despre modul în care nivelurile ridicate de eritritol ar putea contribui la un risc crescut de AVC”, a explicat DeSouza, subliniind, totodată, natura preliminară a acestor observații.
Această cercetare se înscrie într-un context de preocupări tot mai mari legate de îndulcitorii artificiali.
Încă din 2023, o amplă investigație, ce a implicat peste 4.000 de participanți din America și Europa, stabiliseră deja o corelație tulburătoare între nivelurile sanguine ridicate de eritritol și creșterea riscurilor cardiovasculare.
În paralel, Organizația Mondială a Sănătății a emis recomandări nefavorabile privind utilizarea prelungită a îndulcitorilor fără zahăr, invocând dovezi care sugerează ineficiența lor în controlul greutății și posibilele legături cu diabetul de tip 2 și bolile de inimă.
Cu toate acestea, comunitatea științifică rămâne divizată în interpretarea acestor date.
Amy Reichelt, neurocercetător nutriționist la Universitatea din Adelaide, atenuează tonul alarmist, reamintind limitările inerente studiilor in vitro: „Impactul fiziologic real asupra sănătății umane în contextul alimentar zilnic rămâne incert.”
În fața acestor descoperiri aparent contradictorii, experții recomandă o abordare nuanțată.
Persoanele cu probleme cardiovasculare ar trebui să ia în considerare moderarea consumului de eritritol, în timp ce consumatorii obișnuiți de produse „fără zahăr” ar face bine să-și monitorizeze aporturile totale.
DeSouza recunoaște limitele studiului său, subliniind în același timp importanța sa: „În această etapă, nu putem defini o limită superioară precisă de siguranță, dar dacă consumați în mod regulat produse fără zahăr, este prudent să vă monitorizați consumul de eritritol.”
Această prudență științifică reflectă complexitatea provocării: cum să conciliem beneficiile aparente ale unui îndulcitor popular cu semnalele de alarmă emergente, care necesită confirmare prin studii clinice mai ample, realizate pe populații umane reale.
