Știam deja că poluarea aerului ne afectează plămânii și ne obosește inima. Însă un studiu de proporții colosale, ce a implicat aproape 28 de milioane de oameni, dezvăluie o realitate mult mai sumbră: particulele fine (PM2,5) atacă direct creierul nostru.
Departe de a fi doar un factor agravant, această poluare acționează ca un declanșator direct al bolii Alzheimer, având capacitatea de a traversa barierele noastre biologice pentru a accelera distrugerea neuronilor.
Multă vreme, oamenii de știință au crezut că poluarea crește riscul de Alzheimer indirect, prin provocarea de hipertensiune sau diabet, afecțiuni care în cele din urmă afectau creierul. Echipa de la Universitatea Emory a spulberat însă această ipoteză.
Analizând dosarele medicale ale cetățenilor americani cu vârsta de peste 65 de ani, pe o perioadă de 18 ani, cercetătorii au descoperit că legătura dintre particulele fine și boala Alzheimer rămâne masivă, chiar și în cazul persoanelor cu o sănătate cardiovasculară impecabilă.
Aceasta înseamnă că PM2,5 – acele pulberi invizibile rezultate din traficul rutier, încălzire și industrie – își croiesc propria „autostradă” către neuronii noștri.
Ele nu se mulțumesc doar să ne înfunde arterele; ele se infiltrează în țesutul cerebral, provocând o inflamație cronică și favorizând acumularea proteinelor toxice, precum amiloidul și tau, responsabile pentru demență.
Una dintre cele mai semnificative descoperiri ale studiului vizează persoanele care au suferit deja un accident vascular cerebral (AVC). La acești pacienți, riscul de a dezvolta Alzheimer în urma expunerii la poluare este și mai ridicat. Motivul?
Un AVC fragilizează „bariera hemato-encefalică”, acel scut ultra-etanș menit să protejeze creierul nostru de substanțele toxice care circulă în sânge. Odată ce acest zid este fisurat, particulele fine se insinuează fără rezistență.
Această translocare directă a mediatorilor inflamatori transformă creierul într-o zonă de luptă permanentă, accelerând neurodegenerarea.
Pentru populațiile îmbătrânite, ale căror capacități de regenerare sunt deja slăbite, a respira un aer poluat echivalează cu a expune un motor fragil la nisip fin: defecțiunea devine inevitabilă.
Dacă boala Alzheimer este astăzi o provocare majoră, acest studiu subliniază că răspunsul nu va fi doar medical, ci și de mediu. Dr
. Simone Reppermund precizează că seniorii sunt cei mai vulnerabili, deoarece petrec mai mult timp în cartierele lor și sunt, prin urmare, expuși mai mult timp la nivelurile locale de PM2,5.
Lupta împotriva poluării aerului nu trebuie privită doar ca o problemă climatică sau respiratorie, ci ca o măsură de urgență pentru a ne proteja facultățile mentale. Reducerea particulelor fine ar putea preveni milioane de viitoare diagnostice de demență.
În așteptarea unor politici mai stricte, această cercetare ne reamintește că mediul nostru decide, la fel de mult ca și genetica, claritatea zilelor noastre la bătrânețe. A avea grijă de creierul nostru începe poate cu calitatea aerului pe care îl inspirăm în fiecare secundă.
Studiul a fost publicat în revista PLOS Medicine.
