Cercetătorii din Statele Unite au identificat o posibilă utilizare a cojilor de Pomelo pentru generarea de energie. Ei au creat un dispozitiv capabil să alimenteze dispozitive electronice mici, precum LED-uri, calculatoare și ceasuri inteligente.
Pomelo, cunoscut și sub numele de grapefruit, este un fruct cultivat în țări precum China, Vietnam, Statele Unite și Mexic. Fructul se distinge printr-o greutate cuprinsă între unu și două kilograme și o coajă groasă, care reprezintă între 30% și 50% din masa totală a fructului.
În mod obișnuit, această coajă este aruncată, similar cu deșeurile generate de majoritatea fructelor consumate. Într
-un studiu publicat în iulie 2024 în revista ACS Applied Materials & Interfaces, cercetătorii de la Universitatea din Illinois au demonstrat o metodă de valorificare a cojilor de Pomelo pentru a produce energie mecanică, reducând astfel cantitatea de deșeuri.
Coaja de Pomelo este compusă din două straturi: unul extern, subțire, și unul intern, alb și spongios. Cercetătorii au separat cele două straturi, au păstrat stratul intern și l-au tăiat în bucăți mici, folosind această biomasă a cojii de fruct ca material de lucru.
Pentru a genera un curent electric, oamenii de știință au utilizat un plastic de polimidă, creând frecare cu biomasa. Acest proces, numit triboelectricitate, implică un schimb de electroni între straturile de materiale.
Conform rezultatelor studiului, descărcarea electrică obținută este suficientă pentru a alimenta aproximativ douăzeci de LED-uri.
Cercetătorii au dezvoltat un generator triboelectric folosind biomasa de Pomelo, capabil să genereze o tensiune de circuit deschis de 58 V și o densitate de putere maximă de 254,8 mW/m2.
Această tehnologie ar putea permite alimentarea dispozitivelor mici, cum ar fi calculatoarele și ceasurile sportive, fără a necesita o sursă de energie externă, bazându-se doar pe forța mecanică. O altă aplicație potențială se află în domeniul sănătății.
Datorită sensibilității cojii de Pomelo la forțe și la frecvența acestora, cercetătorii au propus crearea unor senzori de mici dimensiuni, care pot fi plasați pe corpul uman.
Acești senzori ar putea monitoriza mișcările, cum ar fi cele ale articulațiilor, și ar putea ajuta la reabilitarea pacienților, de exemplu, după o accidentare sportivă. Semnalele electrice emise de senzori ar putea oferi informații despre forțele implicate în mișcări.
