Măsurarea ritmului de expansiune a Universului, exprimat prin constanta Hubble, prezintă o discrepanță semnificativă între diferitele metode de observație utilizate de oamenii de știință.
Această anomalie, cunoscută sub numele de tensiunea Hubble, a fost recent confirmată prin observații efectuate cu Telescopul Spațial James Webb. Constanta Hubble poate fi măsurată prin două metode distincte.
Prima metodă analizează radiația cosmică de fond cu microunde, o amprentă a Universului timpuriu de la aproximativ 380.000 de ani după Big Bang. Această metodă indică o valoare a constantei Hubble de aproximativ 67 kilometri pe secundă per megaparsec.
A doua metodă se bazează pe observarea stelelor variabile de tip Cefeide, folosite ca reper pentru măsurarea distanțelor cosmice, și indică o valoare de aproximativ 73 kilometri pe secundă per megaparsec.
Telescopul Spațial James Webb, lansat în 2021, a contribuit la rafinarea acestor măsurători prin capacitățile sale superioare de detectare în infraroșu.
Observațiile efectuate cu acest instrument au redus marja de eroare a măsurătorilor de la aproximativ 8-9% la doar 2%, confirmând valoarea mai mare a constantei Hubble obținută prin metoda Cefeidelor. Comunitatea științifică a propus diverse explicații pentru această discrepanță.
Printre ipotezele avansate se numără posibile efecte ale materiei întunecate sau energiei întunecate primitive asupra expansiunii Universului.
Alte teorii sugerează existența unor proprietăți necunoscute ale materiei, a unor particule exotice sau necesitatea modificării anumitor legi ale fizicii la scară cosmică.
Cercetătorii, inclusiv laureatul Premiului Nobel Adam Riess, consideră că această tensiune ar putea indica prezența unor aspecte fundamentale ale Universului care nu au fost încă descoperite.
Continuarea observațiilor cu Telescopul James Webb ar putea oferi informații suplimentare pentru elucidarea acestui mister cosmologic și ar putea conduce la o reevaluare a teoriilor cosmologice actuale.
