În inima Tanzaniei, vulcanul Ol Doinyo Lengai, o structură geologică unică, își dezvăluie treptat secretele. Renumele său se leagă de magma rară de carbonatit pe care o produce, un fenomen singular în lumea vulcanilor activi.
Recent, un studiu bazat pe analiza datelor satelitare a scos la iveală o descoperire surprinzătoare: vulcanul se scufundă lent în pământ, un proces observat de-a lungul ultimului deceniu.
Această constatare deschide noi perspective asupra dinamicii interne a vulcanului și asupra potențialelor sale erupții viitoare. Unicitatea lui Ol Doinyo Lengai rezidă în magma sa carbonatată, cu un conținut de silice mult inferior magmelor obișnuite.
Această compoziție aparte îi conferă magmei o fluiditate remarcabilă, aproape ca apa, generând erupții spectaculoase cu curgeri de lavă rapide și imprevizibile. Lava, inițial închisă la culoare, se transformă într-un alb strălucitor pe măsură ce se usucă, datorită formării mineralelor carbonatice.
Peisajul vulcanic devine astfel un tablou surprinzător, în continuă schimbare. Anul 2007 a marcat o perioadă de activitate explozivă neobișnuită, culminând cu formarea unui al doilea crater. Acest eveniment a semnalat o modificare imprevizibilă în dinamica internă a vulcanului.
Ulterior, Ol Doinyo Lengai a revenit la stilul eruptiv efuziv, caracterizat prin curgeri de lavă. Totuși, există indicii că această alternanță între erupții explozive și efuzive a contribuit la prăbușirea conului principal.
Pentru a descifra misterul acestei subsidențe, cercetătorii au apelat la tehnologii avansate.
Măsurarea deformării vulcanilor activi, o sarcină dificilă prin metode tradiționale, a devenit posibilă grație radarului interferometric cu deschidere sintetică (InSAR). Această tehnică, bazată pe analiza imaginilor satelitare, permite măsurători precise ale deformării terenului, chiar și în zone greu accesibile.
Studiul a relevat o tasare constantă a terenului din jurul vârfului lui Ol Doinyo Lengai, cu o rată de 3,6 centimetri pe an, în intervalul 2013-2023. Se estimează că, în decursul unui deceniu, vulcanul a pierdut aproximativ 36 de centimetri în înălțime.
O posibilă explicație pentru această tasare este existența unui rezervor de magmă, situat la aproximativ 1.000 de metri adâncime, care se dezumflă treptat. Un al doilea rezervor, la o adâncime de aproximativ 3.000 de metri, ar putea contribui, de asemenea, la dinamica complexă a sistemului vulcanic.
Această descoperire are implicații semnificative pentru predicția erupțiilor viitoare. Monitorizarea atentă a tasării vulcanului ar putea oferi indicii prețioase despre o eventuală creștere a activității vulcanice, permițând autorităților să ia măsuri pentru protejarea populațiilor locale.
Studiul evidențiază rolul crucial al tehnologiilor avansate în înțelegerea fenomenelor vulcanice complexe.
InSAR și alte metode de teledetecție oferă o perspectivă inedită asupra proceselor geologice ascunse, contribuind la dezvoltarea unor modele predictive mai precise și la o mai bună gestionare a riscurilor asociate vulcanilor activi.
