Unul dintre cele mai vechi și mai măgulitoare mituri ale umanității tocmai s-a prăbușit. Zeci de ani am fost convinși că am supraviețuit pentru că eram mai inteligenți decât verii noștri dispăruți – neanderthalienii.
O nouă analiză a anatomiei creierului arată că această explicație nu mai poate fi susținută. Totul a pornit de la forma craniului. Țesuturile moi se descompun rapid, așa că paleontologii au fost nevoiți să judece inteligența neanderthalienilor doar după os.
Craniul lor este vizibil mai alungit spre spate, spre deosebire de craniul globular al omului modern. Pe baza acestei simple diferențe geometrice, mulți specialiști au concluzionat că emisferele cerebeloase – zone esențiale pentru limbaj, memorie și flexibilitate cognitivă – erau mai mici.
Concluzia părea logică: oamenii de Neanderthal erau inferioși cognitiv. Abia acum această concluzie a fost spulberată de un studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Cercetătorii au comparat volumele diferitelor regiuni ale creierului între neanderthalieni și primii Homo sapiens, apoi au aplicat aceeași măsurătoare între două populații moderne foarte îndepărtate: albii americani și etnicii chinezi Han.
Rezultatul este cutremurător: pentru nouă dintre cele treisprezece regiuni analizate, diferențele de volum sunt mai mari astăzi între un american și un chinez decât erau între un neanderthalian și un om preistoric.
Cu alte cuvinte, creierele neanderthalienilor se încadrau perfect în norma speciei noastre.
Descoperirea anatomică este susținută și de arheologie: picturile rupestre, podoabele și ritualurile funerare demonstrează că neanderthalienii aveau un mod de gândire abstract și simbolic la fel de sofisticat ca al nostru. Atunci cum au dispărut, dacă nu din cauza inteligenței inferioare?
Răspunsul se ascunde în cifre. Cele două specii au conviețuit în Europa între 2.600 și 5.400 de ani – o clipă la scară evolutivă. Populațiile de Neanderthal erau extrem de mici și risipite.
Când valurile masive de Homo sapiens au ajuns, neanderthalienii nu au fost exterminați prin războaie sau viclenie. Pur și simplu au fost copleșiți numeric. Încrucișându-se cu noii veniți, mica lor moștenire genetică s-a diluat și s-a pierdut într-un ocean imens de ADN modern.
Specia a dispărut nu pentru că era mai puțin deșteaptă, ci pentru că a fost absorbită de dragostea care ne unește până astăzi.
