La doar 6.500 de ani lumină de Soare, douăzeci de stele poartă o amprentă care nu ar trebui să existe. Sunt extrem de sărace în metale – aproape numai hidrogen și heliu – exact cum arată astrele născute la scurt timp după Big Bang.
Dar ele nu orbitează în halo îndepărtat al galaxiei, ci chiar în discul Căii Lactee, în imediata vecinătate a sistemului nostru. Cercetătorii au numit grămada de origine „Loki”, după zeul nordic al înșelăciunii.
Și nu întâmplător: aceste stele se comportă ca niște intrusi care refuză să urmeze regulile. Unele se rotesc în același sens cu galaxia, altele în sens invers, deși compoziția lor chimică este identică. Un haos orbital care nu poate fi explicat decât printr-o coliziune extrem de timpurie.
Acum 10 miliarde de ani, Calea Lactee nu era discul stabil de azi. Fuziunea cu Loki s-a produs într-un mediu atât de instabil, încât stelele galaxiei pitice au fost împrăștiate în toate direcțiile – exact cum sar cioburile într-un impact frontal pe un drum încă neasfaltat.
Descoperirea, publicată în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, oferă o piesă lipsă în puzzle-ul formării marilor structuri galactice. Pentru a ajunge aici, astrofizicienii au combinat spectrograful telescopului Canada-Franța-Hawaii cu datele ultra-precise ale satelitului Gaia.
Rezultatul: pentru fiecare stea au obținut atât „carte de identitate” chimică, cât și traiectoria exactă prin spațiu. Analiza arată că, înainte de a fi absorbită, Loki avea o masă echivalentă cu 1,4 miliarde de sori.
Confirmarea este categorică: galaxiile gigantice ca a noastră au fost construite printr-o succesiune de „sărbători galactice”, înghițind sisteme mai mici de-a lungul a 12 miliarde de ani. Dar identificarea acestor stele intruse este o muncă de detaliu istovitoare.
Fiecare spectru de înaltă rezoluție necesită aproximativ patru ore de observare continuă. De aceea eșantionul rămâne limitat la douăzeci de indivizi – deși cercetătorii bănuiesc că mii de alte rămășițe ale lui Loki zac încă ascunse.
Viitoarele campanii de cartografiere chimică, cu instrumente și mai puternice, vor putea scana discul dens al galaxiei. Această cercetare nu este doar o privire în propriul nostru trecut.
Ea dezvăluie cum erau primele galaxii care au iluminat Universul tânăr – și ale căror rămășițe navighează poate chiar deasupra capetelor noastre.
