Unul dintre cei mai formidabili prădători de apă dulce din Europa își face simțită prezența pe aproape fiecare curs major de apă din Franța, iar originile sale duc până la Dunăre.
Totul a început în 1857, când câteva exemplare au fost aduse într-o fermă piscicolă din Alsacia, cu gândul de a îmbogăți fauna locală. Atunci, încercarea a eșuat lamentabil – peștii au dispărut aproape imediat. Abia în anii 1960 o a doua tentativă a dat roade.
Aproximativ treizeci de somni, pescuiți direct din fluviul dunărean, au fost eliberați în bazinul Doubs. De data aceasta, specia s-a aclimatizat de-a binelea și a început să se înmulțească în sălbăticie. Timp de mai bine de un secol, somnul a rămas o prezență discretă, aproape invizibilă.
Dar, începând cu anii 1980-1990, numărul său a explodat. Legăturile dintre bazinele hidrografice, canalele de navigație și câteva introduceri voluntare au accelerat răspândirea.
Astăzi, somnul colonizează Ronul, Saône, Loira, Garona, Sena, Tarn, Dordogne, Lot – toate marile artere lichide ale Hexagonului.
Gigantismul și tacticile de vânătoare neașteptate
Dimensiunile pe care le atinge sunt greu de imaginat. Peste 2,5 metri lungime și mai mult de 100 de kilograme, somnul este acum cel mai mare pește de apă dulce din Franța. Recordul național îl deține un exemplar capturat în Ron, măsurând 2,73 metri.
Condițiile din acest fluviu sunt ideale: debit puternic, bazine adânci de până la 20 de metri, apa încălzită de deșeurile termice ale centralelor nucleare și o biomasă uriașă de pradă. La nivel mondial, recordul este și mai spectaculos.
În octombrie 2025, Federația de Pescuit Doubs a confirmat măsura oficială a unui somn de 292 cm, prins într-o competiție în Polonia. Gigantismul acestor pești are explicații clare. Încălzirea globală prelungește sezonul de creștere: ierni mai blânde înseamnă metabolism accelerat.
Un comportament cu totul ieșit din comun, documentat în râul Tarn, lângă Albi, a uimit lumea științifică. Somnii uriași, de peste 2 metri, ies voluntar din apă pentru a prinde porumbei.
Studiul echipei lui Julien Cucherousset arată că peștii detectează vibrațiile produse de păsări, iar pentru acești specialiști, porumbeii reprezintă aproape 80% din alimentație.
Impactul ecologic real sau doar o percepție
În acest peisaj, dezbaterea despre impactul ecologic al somnului rămâne aprinsă.
Pe de o parte, prădarea exercitată asupra speciilor migratoare este evidentă: la poalele barajelor și în zonele de depunere a icrelor, unde somnii se adună în număr mare, somonul, alaforul, lampreda și anghila întâmpină dificultăți suplimentare.
Pe de altă parte, un studiu național contrazice imaginea unui invadator devastator. Conform acestuia, sosirea somnului nu a provocat declinul pe scară largă a altor specii de pești. Adevăratele piedici rămân barajele și structurile care blochează migrația, precum și pescuitul profesional intensiv.
Somnul absoarbe astfel o parte din responsabilitatea care, de fapt, aparține politicilor de amenajare a teritoriului. Iar în apele Franței, povestea acestui pește dunărean este departe de a fi încheiată.
