În lume există șapte continente: Africa, Antarctica, Asia, Australia/Oceania, Europa, America de Nord și America de Sud. Cu toate acestea, este posibil să fi aflat că există cinci, șase sau chiar patru continente. Acest lucru se datorează faptului că nu există un criteriu oficial pentru determinarea continentelor.
În timp ce poziția maselor terestre pe scoarța continentală poate fi folosită pentru a determina continentele, factorii geopolitici afectează, de asemenea, delimitarea acestora, potrivit WorldAtlas.
În plus, există o mare variație în ceea ce privește dimensiunile continentelor. Asia este de peste cinci ori mai mare decât Australia. Cea mai mare insulă din lume, Groenlanda, are doar aproximativ o pătrime din dimensiunea Australiei.
De cealaltă parte, Africa are cea mai regulată linie de coastă și, în consecință, cel mai mic raport dintre linia de coastă și suprafața totală. Europa este cea mai neregulată și cea mai adâncă și are, de departe, cel mai mare raport dintre linia de coastă și suprafața totală.
Cum sunt împărțite continentele pe suprafața globului?
Continentele nu sunt distribuite în mod uniform pe suprafața globului. Mai mult de două treimi din suprafața terestră a Pământului se află la nord de Ecuator, iar toate continentele, cu excepția Antarcticii, au formă de pană, fiind mai late în nord decât în sud.
Distribuția platformelor continentale și a bazinelor oceanice pe suprafața globului, precum și distribuția principalelor caracteristici ale reliefului se numără de mult timp printre cele mai intrigante probleme de investigare și teoretizare științifică.
Dovezile geologice și seismologice acumulate în secolul al XX-lea indică faptul că platformele continentale se află într-adevăr pe o crustă de material mai greu, care formează un strat care învăluie complet Pământul. Fiecare continent are una dintre așa-numitele zone scut care s-au format acum 2 miliarde până la 4 miliarde de ani și care reprezintă nucleul continentului.
Nucleul continentelor și rocile antice
În plus, și rocile din zonele scut, extrem de vechi, sunt mai vechi în centru și mai tinere spre margini, ceea ce indică faptul că acest proces de acumulare a început devreme, potrivit Britannica.
În America de Nord, întregul sfert nord-estic al continentului, numit scutul canadian sau scutul laurențian, este caracterizat de rocile vechi ale ceea ce s-ar putea numi continentul inițial.
În Europa, zona scutului stă la baza estului peninsulei Scandinave și a Finlandei. Munții Guiana din America de Sud reprezintă nucleul continentului. O mare parte din Siberia de est este acoperită de roci antice, la fel ca și vestul Australiei și sudul Africii.