Rămășițe umane, datând din epoca bronzului și a fierului, au fost descoperite în albia Tamisei. Prezența oaselor umane în râurile din nord-vestul Europei, deși comună, este în cazul Tamisei semnificativă prin numărul mare de descoperiri.
Cercetările anterioare au lansat diverse ipoteze, de la conflicte istorice, cum ar fi cele dintre celți și romani, la cauze precum erodarea malurilor sau înecuri accidentale. Lipsa datării precise a îngreunat însă interpretarea acestor descoperiri.
Un studiu recent, bazat pe datarea cu radiocarbon a treizeci de schelete, coroborată cu treizeci și unu de analize anterioare, a stabilit că oasele datează din perioada 4000 î.Hr. – 1800 d.Hr.
Majoritatea rămășițelor provin din epoca bronzului (2300 – 800 î.Hr.) și epoca fierului (800 î.Hr. – 43 d.Hr.), fiind descoperite în amonte de râu, departe de așezările urbane moderne. Această constatare sugerează o semnificație aparte a descoperirilor din epoca bronzului și a fierului.
Una dintre ipotezele privind prezența acestor rămășițe în Tamisa este depunerea intenționată în cadrul unor ritualuri sau ceremonii religioase, practică întâlnită și în alte zone din nord-vestul Europei, unde obiecte sau rămășițe umane au fost găsite în lacuri, mlaștini sau râuri, în contexte cu conotații sacre.
O altă teorie propusă este cea a unor confruntări violente care ar fi avut loc pe râu. Cercetările continuă pentru a determina originea și natura acestor rămășițe, urmând a se stabili dacă sunt legate de ritualuri, sacrificii sau acte de violență.
