În adâncurile lumii microscopice, o amenințare tăcută, dar tot mai periculoasă, capătă amploare, determinând epidemiologi și microbiologi americani să pornească în investigații complexe.
Este vorba despre specii de ciuperci care, purtate de curenții globalizării și accelerarea schimbărilor climatice, declanșează epidemii rare, dar devastatoare.
Aceste organisme își croiesc drum prin transportul maritim, dar și prin consecințele tot mai dese și intense ale catastrofelor naturale, amplificate de creșterea temperaturilor globale. Un caz elocvent este cel al ciupercii Cryptococcus gattii.
Deși tehnic este o levură, acest microorganism prosperă în climatele tropicale și subtropicale. În mod surprinzător, a apărut brusc în vestul Canadei în 1999, provocând o boală pulmonară misterioasă.
Primii pacienți au fost victimele zero ale unei epidemii care avea să facă tot mai multe victime în anii următori.
Doi specialiști, epidemiologul molecular David Engelthaler și microbiologul și imunologul Arturo Casadevall, au investigat meticulos acest agent patogen, așa cum a relatat un articol din National Geographic publicat pe 4 decembrie 2025.
Pornind de la analize genetice amănunțite, probe prelevate din sol și registre maritime vechi, cercetătorii au reconstituit parcursul insidios al ciupercii Cryptococcus gattii. Originară din Brazilia, levura a călătorit spre America de Nord pe mare, după inaugurarea Canalului Panama în 1914.
Destinația sa inițială a fost Insula Vancouver, unde a evoluat în tăcere timp de mai multe decenii. O turnură dramatică a avut loc în 1964, când cutremurul masiv din Alaska, cu o magnitudine între 9,1 și 9,3, a generat un tsunami devastator. Acest val uriaș a adus ciuperca pe continentul american.
Treizeci de ani mai târziu, levura colonizase deja întreaga coastă de vest a Canadei, devenind mult mai virulentă și capabilă să provoace decese la oameni. Însă povestea ciupercii Cryptococcus gattii nu este singulară.
David Engelthaler și Arturo Casadevall sunt parte a Serviciului de Informații Epidemiologice (EIS) din cadrul Centrelor Americane pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), o instituție crucială în monitorizarea și combaterea amenințărilor sanitare.
Ei se deplasează constant în diverse locații pentru a investiga astfel de fenomene. Contextul actual al schimbărilor climatice exacerbează această problemă.
Catastrofe naturale precum uraganele devin tot mai frecvente și mai intense, creând noi condiții pentru apariția bolilor fungice în zone unde acestea nu erau întâlnite anterior. Afecțiuni precum aspergiloza și histoplasmoza ucid sute de mii de oameni anual la nivel global.
Mai mult, aceste organisme microscopice demonstrează o capacitate remarcabilă de adaptare la încălzirea globală, ceea ce le face din ce în ce mai periculoase. Un alt exemplu este levura Candida auris.
Identificată pentru prima dată în 2009, dintr-o tulpină izolată din urechea externă a unei paciente japoneze, aceasta provoacă candidoza, o infecție care poate ataca fluxul sanguin și sistemul nervos central.
Remarcabil este că levura a apărut simultan pe trei continente în 2019, o dovadă a adaptabilității sale rapide.
Una dintre cele mai îngrijorătoare capacități ale sale este rezistența la temperaturi corporale mai ridicate, apropiate de cele ale corpului uman, ceea ce o face o amenințare deosebită pentru sănătatea umană.
Paradoxal, în ciuda importanței sale incontestabile, Serviciul de Informații Epidemiologice se confruntă astăzi cu dificultăți semnificative.
Bugetul său a fost redus în timpul administrației Trump, o realitate reflectată de promoția din 2025, formată din doar 47 de noi agenți, față de numărul obișnuit de 65-80.
Această slăbire a capacității EIS este cu atât mai alarmantă cu cât bolile fungice provoacă anual aproximativ 7.000 de decese în Statele Unite, o cifră în creștere, și generează costuri de aproape 20 de miliarde de dolari pentru stat. Mai mult, EIS nu poate apela la sprijinul sectorului privat.
Din cauza rarității relative a acestor ciuperci, dezvoltarea de tratamente nu este viabilă din punct de vedere economic pentru companiile farmaceutice, profiturile potențiale fiind aproape inexistente.
Astfel, lupta împotriva acestor inamici microscopici, amplificată de criza climatică, devine o provocare tot mai acută și subfinanțată.
