În cadrul unei audieri din 2023 în Congresul SUA, David Gruusch, fost membru al unui grup de lucru al Pentagonului dedicat fenomenelor anormale neidentificate (PAN), a afirmat existența unui program secret american de recuperare și analiză inversă a navelor extraterestre prăbușite.
Această declarație a reaprins dezbaterile privind posibilitatea studierii și replicării unor tehnologii concepute de inteligențe necunoscute.
Retroingineria, o practică larg răspândită, dar complexă, constă în demontarea unei tehnologii pentru a înțelege modul său de funcționare, cu scopul de a o reproduce sau îmbunătăți.
În sectorul militar, aceasta permite analiza aeronavelor stealth, a rachetelor sau a echipamentelor electronice capturate, pentru a obține avantaje strategice. În industrie, este utilizată pentru a decripta software, circuite imprimate sau medicamente.
Un proiect de retroinginerie necesită expertiza mai multor specialiști: ingineri de producție care studiază modul în care a fost fabricat obiectul, ingineri electricieni care analizează circuitele și alimentarea cu energie, și ingineri mecanici care examinează componentele structurale și materialele.
Dificultatea crește exponențial atunci când tehnologia depășește cunoștințele actuale. Primul obstacol în retroingineria unei tehnologii necunoscute este determinarea scopului său. Orice analiză începe cu întrebarea fundamentală: „Ce ar trebui să facă acest obiect?”.
În cazul unui artefact extraterestru, lipsesc manualul de utilizare, referințele culturale sau posibilitatea de a compara cu tehnologiile noastre. Obiectul ar putea avea o funcție complet diferită de concepțiile umane. Materialele utilizate reprezintă o altă provocare majoră.
Analiza compoziției obiectului, uneori la nivel atomic, este un pas inițial esențial. Însă, descoperirea unor aliaje sau structuri nanotehnologice necunoscute pe Pământ ar limita drastic capacitatea de a reproduce tehnologia. Legile fizice reprezintă un obstacol fundamental.
Fără a înțelege principiile de bază care guvernează funcționarea unui dispozitiv, orice încercare de reproducere este sortită eșecului. Dacă o tehnologie se bazează pe fenomene nestăpânite, precum propulsia antigravitațională, potențialul său nu poate fi exploatat.
Starea artefactului, dacă este deteriorat sau fragmentat, complică și mai mult sarcina, necesitând estimarea formei și funcției inițiale a componentelor. În ipoteza accesului la o mașină extraterestră, inginerii ar urma un protocol metodic.
Primul pas ar fi analiza materialelor, pentru a determina dacă se bazează pe elemente cunoscute sau pe aliaje inexistente. Descoperirea materialelor exotice ar reprezenta un obstacol major, deoarece imposibilitatea reproducerii acestora ar compromite orice încercare de retroinginerie.
Apoi, ar trebui examinate sistemele energetice: cum este alimentat obiectul, are o sursă de energie integrată sau captează energia ambientală?
Dacă mașina folosește tehnologii avansate, precum fuziunea curată sau un mecanism de conversie a energiei necunoscut, inginerii ar trebui să testeze diferite ipoteze pentru a identifica modul de operare.
Ulterior, modelarea și simularea ar permite validarea ipotezelor și explorarea legilor fizice care guvernează funcționarea. În final, ar urma încercarea de reproducere, folosind resursele disponibile pe Pământ.
Totuși, fără o înțelegere clară a fizicii de bază, aceste eforturi ar putea fi zadarnice, iar obiectul ar rămâne o enigmă imposibil de reprodus, dacă se bazează pe principii necunoscute științei umane.
Existența unui program extraterestru de retroinginerie ar fi păstrată secret pentru a proteja avantajele strategice și securitatea națională.
O tehnologie extraterestră ar oferi un avantaj decisiv în cursa pentru inovația militară și științifică, revoluționând domenii precum aerospațial, energetic sau comunicații, și redefinind echilibrul puterilor globale.
Un sistem avansat de propulsie sau o sursă de energie fără precedent ar putea prezenta riscuri considerabile dacă ar ajunge în mâini greșite.
Dezvăluirea dovezilor tangibile ale tehnologiei extraterestre ar afecta certitudinile științifice și filozofice, putând genera un șoc cultural și o reevaluare a fundamentelor societăților.
Aceste motive ar putea explica de ce informațiile despre aceste programe rămân vagi și controversate, fiind limitate la cele mai înalte niveluri de secret ale statului.
