O colecție enigmatică de plăci de piatră gravată descoperite pe insula Bornholm, situată în apropierea coastei Suediei, pare să fi fost sacrificată de populațiile preistorice în urma unei erupții vulcanice devastatoare acum aproximativ 4.900 de ani.
Cercetătorii au studiat aceste artefacte, numite pietre solare, și consideră că ele reprezintă un efort disperat de a combate schimbările climatice severe cauzate de respectivul dezastru.
Aceste descoperiri, prima dintre ele având loc în 1995 la situl neolitic Rispebjerg, au căpătat amploare între 2013 și 2018, când au fost descoperite în număr semnificativ în situl Vasagård din apropiere.
Un total de 614 plăci și fragmente au fost găsite, în principal din șist negru, dar și din cuarț și silex, prezentând incizii figurative, cum ar fi reprezentări solare și vegetale, și au fost îngropate în șanțuri vechi.
Stratigrafiile acestor șanțuri, datate în jurul anilor 2900–2800 î.Hr., sugerează că ar fi fost acoperite ulterior cu ceramică și obiecte tipice culturii locale. Pietrele solare descoperite constituie un tip unic de artefact pentru Bornholm.
Conform lui Rune Iversen de la Universitatea din Copenhaga, ele sugerează un simbolism legat de fertilitate și erau probabil sacrificate pentru a asigura lumina solară necesară creșterii agricole.
Fenomenul prin care aceste artefacte au fost lăsate și apoi acoperite cu resturi animale indică un ritual repetitiv, aspect ce a intrigat arheologii.
Dovezile indică faptul că plăcile au fost depuse rapid, posibil într-un singur eveniment, fiind susținute de studii ale nucleelor de gheață din Groenlanda și Antarctica care indică prezența sulfaților, semnalând o erupție vulcanică amplasată probabil în apropierea ecuatorului.
Această erupție ar fi dus la obscurarea Soarelui și la o scădere a temperaturilor. La nivel global, dovezile istorice arată că astfel de erupții au provocat schimbări dramatice asupra societăților umane.
De exemplu, la 43 î.Hr., o erupție din Alaska a provocat recolte slabe și foamete în regiunea mediteraneană. În contextul culturilor neolitice din nordul Europei, povara unei erupții similare ar fi putut conduce la dificultăți grave.
Având în vedere simbolismul solar al pietrelor, cercetătorii sugerează că îngroparea acestora ar fi putut reprezenta un gest disperat de alinare a forțelor naturale sau o celebrare a revenirii condițiilor favorabile.
În orice caz, aceste descoperiri oferă o perspectivă complexă asupra ritualurilor societăților neolitice în fața unor crize de mediu semnificative. Studiul detaliat oferă informații valoroase despre cum au reacționat aceste comunități la schimbările climatice dramatice ale epocii.
