Fondată în 2003, acum mai bine de două decenii, Palantir s-a impus ca specialist în analizarea masivă a datelor, acolo unde tehnologia, securitatea și politica publică se întâlnesc.
Compania americană colaborează cu agenții de informații, armate și poliții din mai multe țări, dar și cu corporații din industrii strategice.
În urma prelungirii recente a colaborării sale cu serviciile de informații franceze, întrebările s-au înmulțit: ce face, concret, Palantir și unde se oprește utilitatea ei? Lista partenerilor oferă un indiciu despre anvergura sa.
În Statele Unite, Palantir lucrează cu Biroul Federal de Investigații (FBI), Agenția Centrală de Informații (CIA), Armata SUA, Immigration and Customs Enforcement (ICE) și poliția din Los Angeles.
În Franța, compania colaborează de aproape un deceniu cu Direcția Generală de Securitate Internă (DGSI), serviciul de informații al Ministerului de Interne.
Miza este limpede: analizarea și corelarea unor volume uriașe de date pentru combaterea terorismului, a spionajului și a amenințărilor cibernetice. Parteneriatul, inițiat imediat după atentatele din 2015, a fost prelungit în decembrie 2025 pentru încă trei ani.
La scară internațională, Palantir lucrează cu guverne din Statele Unite, Israel, Ucraina și Franța, în zone care acoperă de la informații până la operațiuni militare și ordine publică.
Instrumentele sale emblematice sunt Gotham și Foundry, două platforme concepute pentru a transforma haosul datelor într-o imagine coerentă. Gotham integrează la scară largă informații disparate, cartografiază terenuri și poate urmări deplasările unei persoane.
Compania susține că acest software ar fi contribuit la localizarea lui Oussama ben Laden în Pakistan, în 2011.
Sistemul este alimentat de inteligență artificială și procesează tipuri foarte diferite de date: de la caziere judiciare, biometrie și imagini din supraveghere video, la geolocalizare, imagini satelitare și conversații telefonice sau de pe rețelele sociale.
Foundry pornește de la aceeași logică a analizei masive, dar cu o finalitate corporativă: adună și structurează informații pentru a facilita deciziile și gestionarea operațională în marile companii. Printre utilizatori se numără Airbus, Amazon, Ferrari, Sanofi sau Walmart.
Din 2023, Palantir oferă și Artificial Intelligence Platform (AIP), o soluție care permite integrarea modelelor de inteligență artificială generativă, de tip ChatGPT, în medii ultra-securizate și închise, unde utilizatorul poate dialoga direct cu AI pentru a primi recomandări.
Ascensiunea companiei a fost însoțită de controverse persistente. Între 2017 și 2024, în Statele Unite, Palantir a fost intens criticată pentru contractele cu ICE.
Două sisteme dedicate, Falcon și ICM, au fost folosite de serviciile de imigrație pentru identificarea și deportarea migranților, ceea ce a dus, în unele cazuri, la separarea familiilor.
Investigații recente au arătat și utilizarea unor date provenite din programe de asistență publică, pentru a eficientiza localizarea persoanelor vizate. Organizații neguvernamentale, inclusiv Amnesty International, strâng documente și mărturii pe acest subiect. Neîncrederea crește și în Europa.
În Regatul Unit, contractul cu National Health Service (NHS) pentru o platformă națională de date a fost larg contestat de medici și pacienți, care se tem că dosarele medicale ar putea alimenta algoritmi de supraveghere sau de profilare.
În Franța, parteneriatul cu DGSI rămâne incomod pentru o parte a publicului. Totuși, el continuă, oficial până la apariția unei soluții echivalente dezvoltate în țară. Nici colaborările cu Armata SUA și Pentagonul nu sunt ferite de critici.
Programul Tactical Intelligence Targeting Access Node (TITAN) combină software-ul Palantir cu stații mobile la sol, capabile să fuzioneze, în timp real, datele venite de la senzori spațiali, de mare altitudine și terestri.
Proiectul Marven AI, descris ca fiind masiv implementat în contextul războiului cu Iranul, este o platformă de comandă și control bazată pe inteligență artificială, care analizează datele de pe câmpul de luptă și identifică ținte.
În toate aceste cazuri, aceeași promisiune tehnologică apasă pe aceeași întrebare publică: câtă putere oferim unui software care vede aproape tot?
