Un francez din cinci poartă în sânge o bombă genetică cu ceas, fără să știe. Se numește lipoproteină(a) – sau Lp(a) – și nu dietă, nu sport, nu statine o pot dezamorsa. Această particulă răstoarnă convingerea că tot colesterolul poate fi controlat prin voință.
Spre deosebire de LDL-ul clasic, care scade când renunți la fumat sau faci mișcare, Lp(a) urmează propriile reguli: între 80 și 90% din nivelul său este scris în ADN, rămâne aproape neschimbat toată viața și nu reacționează la greutate sau alimentație.
O analiză la 20 de ani va arăta aceeași cifră ca la 60. Este o semnătură biologică, gravată din copilărie. Structura ei seamană cu a LDL-ului, dar conține o proteină suplimentară – apolipoproteina(a) – fabricată de ficat.
Această componentă în plus îi dă un mecanism dublu: nu doar înfundă arterele ca LDL-ul, ci și favorizează formarea de cheaguri.
Rezultatul este un risc de atac de cord, accident vascular cerebral și îngustarea valvei aortice de două până la trei ori mai mare, adăugat riscului obișnuit, nu înlocuindu-l.
Un pacient poate avea un profil lipidic perfect – LDL scăzut, trigliceride normale – și totuși să aibă o bombă genetică pe care nimeni nu o caută.
O singură măsurătoare pentru toată viața
Pentru că Lp(a) nu face parte din testele de sânge de rutină. Mulți medici generaliști nu o prescriu niciodată – fie din lipsă de reflex, fie pentru că dozajul rămâne neobișnuit. Rezultatul?
Zeci de milioane de oameni își descoperă predispoziția abia după un prim infarct, adesea devreme și fără altă explicație. Vestea bună este că o singură măsurătoare este suficientă pentru toată viața. Nu trebuie repetată anual ca LDL-ul: valoarea cu greu se modifică.
Noile recomandări europene din 2025 au stabilit un prag de alarmă: peste 50 mg/dL sau 125 nmol/L, riscul cardiovascular suplimentar trebuie luat în considerare.
Scăderea Lp(a) previne evenimentele cardiovasculare? Rămâne de demonstrat
Timp îndelungat, medicina a fost neputincioasă. Niciun tratament nu reducea Lp(a) specific, iar statinele – care scad LDL-ul – chiar pot crește ușor acest marker. Peisajul se schimbă rapid.
Pelacarsen, o oligonucleotidă antisens, a redus Lp(a) cu până la 80% într-un studiu de fază 2, iar rezultatele studiului de fază 3, Lp(a)HORIZON, sunt așteptate în 2026.
Olpasiran, o interferență ARN injectabilă, a mers mai departe: o reducere de peste 90% observată în studiu de fază 2 OCEAN(a)-DOZĂ, după o singură injecție. Muvalaplina, o opțiune orală, a arătat o scădere de peste 70% la trei luni în studiul de fază 2 KRAKEN.
Rămâne însă o întrebare pe care cardiologii și-o pun cu prudență: scăderea cifrei va însemna și mai puține atacuri de cord și accidente vasculare cerebrale? Până acum, niciun studiu clinic randomizat nu a demonstrat că aceste medicamente reduc evenimentele cardiovasculare.
Tocmai asta trebuie să arate studiile aflate în desfășurare. Până la răspunsul lor, singura acțiune concretă pe care o poți face este să-ți cunoști nivelul o dată în viață și, în jurul acestui risc pe care nu-l alegi, să reglezi orice altceva: tensiunea, LDL-ul, tutunul.
