Progresele recente în domeniul neuroimagisticii au oferit informații cruciale pentru înțelegerea psihozei, o tulburare mintală complexă care i-a nedumerit pe oamenii de știință pentru o lungă perioadă de timp.
Utilizând tehnici de ultimă oră, cercetătorii au pătruns în adâncurile creierului și au descoperit anomalii în rețelele neuronale care ar putea elucida rupturile bruște cu realitatea pe care le experimentează persoanele cu psihoză.
O tulburare genetică rară legată de psihoză este sindromul de deleție 22q11.2, cunoscut și sub numele de sindromul DiGeorge. Această tulburare rezultă dintr-o mică deleție pe cromozomul 22, ceea ce duce la o varietate de manifestări clinice care pot diferi între indivizii afectați.
Simptomele comune includ defecte cardiace congenitale, un sistem imunitar slăbit și trăsături faciale specifice, cum ar fi un palat despicătură sau urechi joase. Aceste persoane pot prezenta, de asemenea, întârzieri în mers, vorbire, dificultăți de învățare și tulburări de dezvoltare intelectuală.
În mod special, aceștia prezintă un risc ridicat de a dezvolta tulburări psihiatrice, psihoza fiind o caracteristică semnificativă a sindromului.
Într-un studiu recent, cercetătorii s-au concentrat pe deslușirea mecanismelor neurobiologice care stau la baza psihozei la persoanele cu sindromul de deleție 22q11.2. Analizând datele de la aproape 900 de participanți, cercetătorii au identificat semnături cerebrale distincte asociate cu psihoza folosind imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) și un nou algoritm de învățare automată.
Aceste semnături cerebrale, centrate pe insula anterioară și striatum ventral, componente cheie ale rețelei de saliență a creierului, au fost specifice persoanelor cu sindromul de deleție 22q11.2 și psihoză. Disfuncția din aceste regiuni ale creierului aruncă o lumină asupra fundamentelor neurobiologice ale psihozei, oferind noi căi de tratament.
Mergând mai departe, cercetătorii intenționează să vizeze insula anterioară și striatum ventral folosind tratamentele existente, cum ar fi stimularea creierului, pentru a preveni sau întârzia potențial apariția psihozei la persoanele cu risc ridicat.
Rezultatele acestui studiu, publicate în revista Molecular Psychiatry, reprezintă un pas înainte semnificativ în înțelegerea și, potențial, tratarea psihozei la persoanele cu sindromul de deleție 22q11.2.
