În apele cele mai luminate ale oceanelor, aproape invizibile, trăiesc niște bacterii care susțin respirația planetei. Se numesc Prochlorococcus.
Sunt cele mai mici și cele mai abundente cianobacterii de pe Pământ, iar prin fotosinteză produc, singure, aproximativ o cincime din oxigenul pe care îl respirăm.
Locuiesc în zona eufotică a mărilor – stratul în care lumina pătrunde suficient pentru fotosinteză – întinsă între paralelele 40°N și 40°S. În anumite puncte, densitatea lor atinge valori uimitoare: până la 100.000 de celule într-un singur mililitru de apă.
Paradoxal, aceste microorganisme, potențial periculoase la ingestie în cantități mari, sunt vitale pentru echilibrul planetei. Genul Prochlorococcus cuprinde o singură specie, Prochlorococcus marinus, trecută multă vreme cu vederea din cauza dimensiunilor sale minuscule.
Face parte din picoplancton – plancton cu dimensiuni între 0,2 și 2 micrometri – o lume microscopică greu de observat, dar esențială. Pe fondul încălzirii climatice, mulți oameni de știință au presupus că aria acestor bacterii s-ar putea extinde.
O cercetare coordonată de școala de oceanografie a Universității de stat din Washington, din Seattle, sugerează însă altceva. Datele, publicate pe 8 aprilie 2026, schimbă așteptările.
Între 2010 și 2023, instrumente instalate pe nave care au traversat Pacificul tropical și subtropical au înregistrat, în mod continuu, evoluția acestor microorganisme. Analiza a confirmat legătura strânsă dintre temperatura oceanelor și ritmul de diviziune și creștere al P. marinus.
Până aici, nimic surprinzător. Însă cercetătorii au observat ceva esențial: pe măsură ce apa depășește 28°C, concentrațiile de bacterii încep să scadă. Contrar unor estimări anterioare, nu apare o accelerare a creșterii la temperaturi mai ridicate, ci o diminuare a prezenței lor.
Puse în contextul scenariilor de încălzire globală, aceste rezultate capătă greutate. Într -un scenariu RCP 4.5 – o lume mai caldă cu aproximativ 1 până la 4,5°C până în 2100 – productivitatea lui P. marinus ar putea scădea cu circa 17% față de nivelurile actuale.
În scenariul RCP 8.5, cu o încălzire proiectată între 2,6 și 4,8°C, scăderea estimată urcă până la 51%. Pentru o formă de viață care contribuie semnificativ la stocul global de oxigen, asemenea reduceri ar însemna o problemă majoră. Există, totuși, o nuanță importantă.
Autorii studiului avertizează că metoda lor de eșantionare ar putea să nu surprindă existența unor tulpini rare, dar mai tolerante la căldură. Navele care au colectat probele nu au ajuns în cele mai fierbinți regiuni tropicale, acolo unde ar putea trăi populații mai reziliente.
Clarificarea acestui posibil „ascunziș” microbian va depinde de cercetări viitoare.
