Într -un laborator din Texas, o echipă de specialiști din domenii diferite a recreat un sol care imită, cât mai fidel, regolitul de pe Lună. Întrebarea pe care și-au pus-o a fost simplă și ambițioasă: se pot cultiva legume și leguminoase direct în acest sol?
Deocamdată, răspunsul are nuanțe, dar aduce speranță. Cercetătorii au reușit să facă năutul să crească până la recoltă. O primă etapă cu rezultate promițătoare. Pentru misiunile spațiale de lungă durată, hrana rămâne unul dintre marile obstacole.
Diverse proiecte încearcă, în paralel, să reducă dependența de aprovizionările de pe Pământ.
Un exemplu este inovația anunțată de Agenția Spațială Europeană la sfârșitul lui 2025: testarea, în condiții de microgravitație, a producerii unui praf nutritiv bogat în proteine, Solein, obținut dintr-o cultură de microbi care folosește dioxid de carbon, hidrogen și chiar urina astronauților.
La Universitatea din Texas, la Austin, direcția aleasă a fost cu totul alta. Într
-un studiu publicat pe 5 martie 2026 în revista Scientific Reports, specialiști în știința solului, horticultură și mecanica fluidelor au vrut să înțeleagă dacă legume sau leguminoase cultivate direct în solul lunar ar putea oferi, pe loc, nutrienți proaspeți.
Au pornit de la o provocare cunoscută: regolitul lunar nu conține microorganisme și materie organică, elemente fără de care plantele nu trăiesc. Deși adăpostește minerale esențiale pentru creștere, conține și metale grele cu risc de toxicitate.
Pe baza mostrelor aduse de pe Lună de misiunile anterioare, cercetătorii au formulat un amestec care reproduce compoziția și textura regolitului. Apoi au adăugat vermicompost, un produs rezultat din activitatea viermilor de bălegar (Eisenia fetida), bogat în nutrienți și minerale benefice plantelor.
În natură, acești viermi transformă materia organică în resurse pentru sol. Iar, teoretic, în misiuni spațiale de lungă durată, ar putea fi hrăniți cu resturi alimentare, haine și produse de igienă din bumbac uzate, transformând deșeurile într-un ajutor pentru culturile de bord.
Acest amestec a devenit substratul pentru năut. Însă cercetătorii au mai adăugat o piesă-cheie: au „însoțit” plantele cu ciuperci micoriziene arbusculare. Sunt microorganisme din sol care intră în simbioză cu rădăcinile majorității plantelor.
Pătrund în celulele radiculare și fac schimb: furnizează fosfor și apă, iar în schimb primesc carbon sub formă de zaharuri produse de plantă. Rezultatul este o creștere mai viguroasă și o reziliență sporită.
Iar, poate cel mai important în acest context, micorizele pot limita absorbția metalelor grele de către plante. Experimentul a livrat ceva concret: boabe de năut recoltate, primele rezultate tangibile ale acestei abordări. Urmează pași de verificare esențiali.
Se evaluează comestibilitatea și gustul, iar analiza compoziției nutriționale este în curs, pentru a stabili dacă nivelurile de metale grele rămân sub pragurile sigure. Dincolo de acest progres, echipa a trasat și o limită clară. Proporția de „sol lunar” din amestec nu poate depăși 75%.
Dincolo de acest prag, mediul devine letal pentru plante. În interiorul lui, cel puțin pentru năut, viața își face loc. Și deschide o posibilă cale pentru mesele viitoarelor echipaje aflate departe de Pământ.
