În urmă cu mai bine de patru milenii, un masacru de o brutalitate neobișnuită a avut loc în regiunea care astăzi este Anglia. O descoperire arheologică recent analizată cu tehnici moderne a dezvăluit un episod terifiant de violență extremă, mutilare post-mortem și canibalism.
Această descoperire aruncă o lumină asupra unor aspecte neclare ale preistoriei. În situl Charterhouse Warren din Somerset, Anglia, arheologii au făcut o descoperire tulburătoare în anii 1970.
Într-un puț natural adânc de 20 de metri, au găsit peste 3.000 de fragmente de oase umane care au aparținut unui număr minim de 37 de indivizi, inclusiv adulți, copii și nou-născuți. Aceste rămășițe indică un masacru care a afectat întreaga comunitate și nu doar câteva victime izolate.
Analizele de datărilor cu radiocarbon indică faptul că aceste persoane au trăit acum mai bine de 4.000 de ani, la începutul epocii bronzului, între 2200 și 2000 î.Hr. Ceea ce îi provoacă pe cercetători este faptul că această descoperire depășește cu mult riturile funerare cunoscute în acea perioadă.
Oasele relevă semne de violență extremă. Peste 30% dintre cranii prezintă fracturi fatale, indicând lovituri mortale în cap. În plus, cadavrele au fost mutilate după deces într-un mod șocant. Pe 20% dintre fragmentele osoase au fost identificate urme de tăieturi făcute cu unelte de piatră.
Unele cranii prezintă urme de scalpări, în timp ce alte oase indică eviscerarea și decapitarea. De asemenea, anumite oase ale mâinilor și picioarelor sunt zdrobite, sugerând acte de canibalism. Aceasta formă de violență depășește tot ceea ce știm despre practicile funerare din acea epocă.
Motivul unui astfel de masacru rămâne neclar pentru cercetători. Ipotezele înaintate includ posibilitatea unui răspuns la conflicte anterioare sau la încălcarea unui tabu social important. Mutilările ar fi putut servi pentru a dezonora victimele după moarte.
De asemenea, violența ar putea avea un caracter simbolic, vizând distrugerea completă, fizică și culturală, a unei comunități rivală. O descoperire notabilă este prezența bacteriei Yersinia pestis, responsabilă de ciumă, găsită în resturile dentare ale unor copii din sit.
Aceasta ar putea semăna frică și exacerba tensiunile sociale, ducând la episoade de violență. Anna Osterholtz, bioarheolog, sugerează că aceste acte violente ar fi avut o funcție socială, consolidând identitatea de grup și reglementând relațiile sociale.
În pofida progreselor științifice, misterul acestei perioade întunecate rămâne nerezolvat. Motivele precise ale masacrului și mutilărilor nu sunt pe deplin înțelese, dar această descoperire evidențiază capacitatea umanității de a comite acte de violență extremă chiar și în timpuri arhaice.
