La data de 22 octombrie 2017, un fulger impresionant s-a produs deasupra marilor câmpii din Statele Unite, traversând cinci state americane pe o distanță de 829 de kilometri în doar șapte secunde.
Acest fenomen remarcabil a fost recent recunoscut oficial de către Organizația Meteorologică Mondială ca fiind un nou record mondial.
Analizele realizate cu ajutorul celor mai recente tehnologii de satelit au pus în lumină complexitatea fulgerelor atmosferice și au evidențiat un risc meteorologic care până acum fusese subestimat de către cercetători.
Fenomenul, observat de sateliții NOAA, și-a început traiectoria din estul Texasului, a parcurs statele Oklahoma, Arkansas și Kansas, oprindu-și cursul aproape de Kansas City, Missouri.
În ciuda dimensiunii sale impresionante, acest fulger a rămas necunoscut timp de mai mulți ani din cauza limitărilor instrumentelor de măsură tradiționale. Cercetătorii, folosind satelitul Goes-16 și datele colectate, au reușit să reconstituie parcursul complet al acestui fulger.
Randall Cerveny, profesor la Universitatea de Stat din Arizona și autor principal al studiului menționat în Buletinul Societății Meteorologice Americane, sugerează că ar putea exista și alte fulgere similare nedezvăluite încă de tehnologia actuală.
Înțelegerea unui astfel de „mega-fulger” necesită explorarea detaliată a proceselor de formare a fulgerelor. Aceste fenomene încep cu acumularea de electroni în diverse regiuni ale norilor furtunoși, generând dezechilibre electrice semnificative.
Aerul devine astfel un canal ionizat ce permite electronilor să se deplaseze rapid între regiunile cu încărcături electrice opuse. Particularitățile regiunii marilor câmpii americane favorizează dimensiunea gigant a acestor fenomene, transformând cerul într-un câmp electric de proporții colosale.
Aceste fulgere impresionante sunt numite „mega-fullgere” și se pot întinde pe distanțe mult mai mari decât cele de 100 de kilometri menționate anterior.
Această descoperire subliniază importanța tehnologiei de satelit în studiul fenomenelor meteorologice extreme și extinde înțelegerea noastră asupra riscurilor asociate acestora.
Cu ajutorul acestui progres tehnologic, noi perspective se deschid în cercetarea activității electrice atmosferice, dezvăluind că zonele afectate de furtuni ar putea fi mult mai mari decât estimările anterioare.
