O echipă de cercetători din Franța și Spania propune o ipoteză care privește direct viața de zi cu zi: expunerea la perturbatori endocrini în ultimul trimestru de sarcină ar putea fi asociată cu apariția unor tulburări de neurodezvoltare la copil.
În centrul atenției sunt două substanțe foarte comune – metilparabenul și bisfenolul S –, prezente în ambalaje, anumite plastice, alimente și produse cosmetice.
Tulburările de neurodezvoltare sunt probleme ale dezvoltării creierului care afectează învățarea, comunicarea, comportamentul și motricitatea.
Debutează încă din primii ani de viață și includ tulburarea de spectru autist, tulburarea de deficit de atenție cu sau fără hiperactivitate, așa-numitele tulburări „DYS” (dislexie, dispraxie, disfazie), tulburarea de dezvoltare intelectuală și tulburările de comunicare.
Prevalența lor este în creștere de cel puțin două decenii în țările dezvoltate, iar printre factorii implicați se numără și cei de mediu, între care perturbatorii endocrini.
Studiul, coordonat de Inserm în colaborare cu CNRS, Universitatea Grenoble Alpes, Spitalul Universitar Grenoble Alpes și Barcelona Institute for Global Health (ISGlobal), a fost publicat la 9 decembrie 2025 în revista Lancet Planetary Health.
Cercetătorii au analizat relația dintre expunerea prenatală la o serie de substanțe chimice și semne timpurii de probleme de comportament la copii, concentrându-se pe perioada critică a trimestrului al treilea de sarcină.
Rezultatele indică o asociere, observată la băieți, între expunerea prentală în trimestrul al treilea la două substanțe și scoruri mai ridicate în chestionare care sugerează tulburări de comportament.
Substanțele vizate sunt bisfenolul S (BPS), un perturbator endocrin recunoscut, și metilparabenul, suspectat de a avea efecte similare. BPS se regăsește frecvent în ambalaje alimentare, hârtii termice, adezivi epoxidici, straturi de acoperire și diverse plastice.
Metilparabenul este folosit ca conservant în medicamente și cosmetice, dar apare și în unele alimente, precum vanilia. Atenția asupra bisfenolului S este cu atât mai mare cu cât el a înlocuit pe scară largă bisfenolul A, interzis pentru anumite utilizări, cum ar fi recipientele pentru alimente.
Tot mai multe date sugerează efecte negative asupra sănătății, în timp ce expunerea populației la BPS crește, notează autorii studiului în comunicarea Inserm. Analiza a inclus peste 1.500 de mame și copii din două cohorte: una din Franța (2014–2017) și una din Spania (2018–2021).
Comportamentul copiilor a fost evaluat între un an și jumătate și doi ani după naștere, folosind instrumente standardizate care estimează riscul de tulburări de comportament.
Pentru a înțelege „cum” ar putea acționa aceste substanțe, cercetătorii au testat ipoteza unei posibile implicări a axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale (HPA) – sistemul neuroendocrin care reglează răspunsul organismului la stres, prin interacțiunea dintre hipotalamus, hipofiză și glandele suprarenale.
La mamele participante, spre finalul sarcinii, au fost analizate în fire de păr niveluri ale unor hormoni-cheie ai acestui sistem, precum cortizolul și cortizona.
Deși s-au observat variații hormonale, acestea nu au reușit să explice legătura dintre expunerea prenatală la poluanți și scorurile de comportament ale copiilor. Ipoteza rămâne deschisă, inclusiv posibilitatea altor mecanisme biologice, întrucât studiile pe această temă sunt încă puține.
Pentru a clarifica mecanismele și a confirma observațiile, autorii subliniază nevoia unor cercetări suplimentare: cohorte mai ample și măsurători mai riguroase ale expunerii la poluanți pe durata sarcinii.
