Universul se extinde, un fapt confirmat de observații astronomice și teorii științifice. Această expansiune nu are loc într-un spațiu preexistent, ci reprezintă creșterea spațiului însuși.
Universul este definit ca totalitatea existenței, incluzând materia, energia, spațiul și timpul, neexistând un „exterior” în care să se extindă. Analogia cu un aluat care crește este incompletă, deoarece Universul nu are limite.
Expansiunea a început odată cu Big Bang-ul, acum 13,8 miliarde de ani, eveniment care a marcat începutul expansiunii rapide a spațiului.
Această expansiune, inițial rapidă în timpul inflației, a continuat, deși într-un ritm mai lent, și observațiile recente indică o accelerare în ultimele miliarde de ani.
Fizicianul Alexander Friedman a teoretizat expansiunea în 1922, iar Edwin Hubble a confirmat-o prin observații, măsurând deplasarea spre roșu a galaxiilor.
Accelerarea expansiunii este atribuită energiei întunecate, o formă de energie misterioasă care reprezintă aproximativ 68% din energia totală a Universului. Deși nedetectată direct, energia întunecată este considerată responsabilă pentru accelerarea expansiunii.
Există diverse teorii privind natura energiei întunecate, unele considerând-o o proprietate a spațiului, altele asociind-o cu câmpuri cuantice necunoscute. Universul observabil este limitat de distanța pe care lumina a parcurs-o de la Big Bang.
Dincolo de această limită, există probabil regiuni ale Universului pe care nu le putem observa încă. Deși observabilul este finit, Universul în sine este considerat fie infinit, fie având o geometrie închisă.
Teoria multiversului propune existența a nenumărate universuri, fiecare cu propriile legi fizice. Această teorie, provenind din teorii precum cea a corzilor, încearcă să reconcilieze mecanica cuantică și relativitatea generală.
Expansiunea Universului rămâne un subiect complex și fascinant, iar cercetările continuă pentru a elucida misterele sale.
