Un pește uriaș, de aproape doi metri lungime, a fost gătit acum 780.000 de ani, cu 600.000 de ani mai devreme decât se credea posibil.
Descoperirea, publicată în Nature Ecology and Evolution, răstoarnă tot ce știam despre momentul în care strămoșii noștri au început să folosească focul intenționat pentru a prepara hrana.
Până acum, cele mai vechi dovezi clare ale gătitului datau de aproximativ 170.000 de ani și erau legate aproape exclusiv de Homo sapiens sau, în câteva cazuri, de Neanderthalieni.
Noile analize arheologice arată însă că procesul a început cu mult înainte, într-o perioadă în care pe Pământ trăiau alte specii de hominizi.
Tehnici culinare primitive în situl Gesher Benot Ya’aqov
Cheia a stat în niște dinți faringieni – piese osoase specializate pe care peștii din familia crapilor le folosesc pentru a măcina hrana dură.
Cercetătorii au examinat structura cristalelor din smalțul acestor dinți, descoperiți în cantități mari în straturi arheologice distincte la situl Gesher Benot Ya’aqov, din Israel. Sub efectul căldurii, cristalele cresc în dimensiune.
Iar măsurătorile au indicat fără echivoc expunerea la temperaturi scăzute, constante, specifice unei gătiri lente – nu la flacără directă.
Cum anume au fost preparați acești pești rămâne un mister, dar lipsa urmelor de temperaturi foarte înalte sugerează o tehnică de coacere indirectă, poate în cenușă sau lângă foc. Situl de pe malul vechiului lac Hula documentează prezența umană repetată timp de zeci de mii de ani.
Alături de dinții de pește, săpăturile au scos la iveală unelte, fructe, semințe și oase de mamifere terestre. Peștii uriași – din specia Luciobarbus longiceps – erau prinși în apele puțin adânci, o metodă simplă și sigură, dar cu un randament nutrițional imens.
Gătitul ca motor al evoluției umane
Iată implicația majoră: gătitul nu a fost doar o abilitate tehnică, ci un motor al evoluției. Consumul de alimente preparate reduce drastic energia pe care organismul o cheltuie pentru digestie. Energia eliberată a putut fi redirecționată către dezvoltarea creierului și a craniului.
Mai mult, eliberați de munca zilnică și istovitoare de a căuta și mesteca hrana crudă, strămoșii noștri au câștigat timp pentru a construi rețele sociale mai complexe. Iar peștele, în special, este considerat de mulți specialiști un factor crucial în apariția cogniției avansate.
Această descoperire nu doar că împinge în urmă cu sute de mii de ani momentul în care omul a controlat focul pentru a găti, dar sugerează și un scenariu fascinant despre migrațiile strămoșilor noștri din Africa.
Cercetătorii cred că tocmai habitatele de apă dulce – care ofereau apă potabilă, atrăgeau animalele vânate și permiteau pescuitul facil – ar fi putut determina rutele pe care hominizii le-au urmat în expansiunea lor pe glob.
