O descoperire accidentală în adâncurile microscopice ale oceanelor tocmai a aruncat în aer tot ce credeam că știm despre granița dintre viață și non-viață.
Un organism minuscul, botezat Sukunaarchaeum după o zeitate japoneză, trăiește ca un chiriaș secret în interiorul planctonului marin Citharistes regius.
Cercetătorii nu l-au căutat – el s-a dezvăluit singur, sub forma unei bucle misterioase de ADN care apărea mereu în datele lor, fără să se potrivească cu nicio specie cunoscută. Semnătura genetică fantomă a dezvăluit un intrus care sfidează orice catalog biologic existent.
Poate un organism celular să funcționeze ca un virus?
Când oamenii de știință au început să descifreze genomul acestui arheon, au descoperit ceva stupefiant. ADN-ul său are doar 238.000 de perechi de baze – mai puțin de jumătate din cel mai mic genom arheal raportat vreodată.
O compresie atât de extremă nu este întâmplătoare: organismul s-a dezbrăcat de tot ce nu era vital pentru supraviețuire. Practic, toate căile metabolice normale au fost eliminate. Ceea ce a rămas se concentrează aproape exclusiv pe trei funcții esențiale:
replicarea, transcripția și traducerea ADN-ului. Și aici intervine paradoxul care îi tulbură pe microbiologi.
Pe de o parte, Sukunaarchaeum are caracteristici clare de organism celular – își poate sintetiza propriii ribozomi și produce propriul ARN mesager, abilități pe care niciun virus nu le posedă. Pe de altă parte, dependența sa metabolică de gazdă atinge un nivel nemaiîntâlnit în lumea celulară.
Incapabil să producă singur moleculele de bază pentru trai, el deturnează mecanismele Citharistes regius pentru a se replica – exact ca un virus sofisticat.
Rescrierea evoluției prin forme de viață hibride
Această existență hibridă plasează microorganismul într-o categorie biologică complet nouă, iar revista bioRxiv a făcut publică descoperirea.
Întrebarea care bântuie acum comunitatea științifică este cum să integrezi o astfel de creatură în arborele filogenetic tradițional, când ea nu se potrivește cu niciun loc existent.
Profilul genetic și metabolic sugerează că ar putea reprezenta o verigă intermediară între celulele autonome și paraziții obligați – cel mai apropiat echivalent găsit vreodată de o strategie virală.
Cercetătorii cred că această entitate oferă indicii prețioase despre cum ar fi putut apărea virușii din organisme celulare, sau poate invers.
Granița dintre viața celulară minimă și existența virală se dovedește mult mai neclară decât s-a crezut, ceea ce deschide perspective radicale asupra originii și evoluției vieții pe Pământ.
Provocarea tehnică imediată este fotografierea acestui organism, a cărui dimensiune probabilă se situează sub micrometru.
În același timp, oamenii de știință bănuiesc că Sukunaarchaeum abia reprezintă vârful unui aisberg de forme de viață necunoscute – o lume întreagă de creaturi microscopice cu strategii de existență hibride care ar putea rescrie tot ce știm despre biodiversitate și evoluție.
