Sub crusta înghețată a unei lumi de numai 235 de kilometri rază, s-ar putea ascunde un ocean.
Miranda, una dintre lunile lui Uranus, a dezvăluit cercetătorilor ceva ce nu se așteptau să găsească: dovezi care sugerează că, la aproximativ 30 de kilometri sub suprafața ei, apa lichidă ar putea forma un strat gros de până la 100 de kilometri.
Dacă ipoteza se confirmă, această mică bilă de gheață ar deveni cel mai neașteptat candidat pentru adăpostirea vieții în Sistemul Solar. Semnele au apărut încă de la zborul sondei Voyager.
Emisfera sudică a Mirandei arăta un peisaj ciudat: unități geologice vechi, puternic craterate, erau acoperite de straturi mai tinere. Iar printre ele, niște formațiuni numite coroane – șanțuri concentrice întunecate, care trădează o forță venită din interior.
Oamenii de știință bănuiesc că aceste structuri s-au format prin diapirism sau criovulcanism, adică prin mișcări ale materialelor din adâncime, sub crusta de gheață.
Rezonanțele orbitale încălzesc interiorul
Mai mult, pe suprafață a fost detectată prezența amoniacului (NH₃). Acesta este un compus fragil, care se descompune rapid sub acțiunea radiațiilor – deci nu poate fi vechi. Apariția lui indică o activitate geologică recentă, poate chiar în desfășurare.
Iar asta ridică imediat întrebarea: ce anume menține caldă o lume atât de mică, departe de Soare? Răspunsul pare să fie în forțele mareelor. Orbita Mirandei în jurul lui Uranus este perturbată de celelalte luni, generând rezonanțe care produc tensiuni mecanice interne.
Cercetătorii au testat diferite modele pentru a vedea ce fel de interior ar putea explica formațiunile observate. Singurul scenariu care a funcționat a fost acela în care, sub crustă, există un ocean de apă lichidă. Fără această componentă, datele geologice nu se potriveau.
Miranda, un nou pion în căutarea vieții
Dacă oceanul există, el ar oferi un mediu stabil, ferit de radiațiile spațiului. Un loc unde, la fel ca în jurul vulcanilor submarini de pe Pământ sau sub calotele polare terestre, microorganisme adaptate la extreme ar putea supraviețui.
Întrebarea despre viață în alte colțuri ale Sistemului Solar, deja aprinsă de Europa, Enceladus sau Ganymede, capătă astfel un nou pion. Pentru a afla sigur, însă, nu există decât o cale: misiuni spațiale capabile să analizeze îndeaproape crusta de gheață a Mirandei, poate chiar să foreze prin ea.
Deocamdată, această lună nu se numără printre țintele prioritare ale NASA sau ale altor agenții. Dar o astfel de descoperire, venită exact dintr-o lume atât de modestă, ar putea schimba totul. Miranda, mică și uitată, tocmai a intrat pe lista locurilor pe care explorarea le va căuta cu insistență.
