Un studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea din Cambridge a relevat noi informații despre ecosistemele marine străvechi, grație urmelor fosile descoperite recent.
Aceste descoperiri sugerează că speciile de viermi și marine din grupul Prialupids, care au trăit acum aproximativ 500 de milioane de ani în perioada cambrianului, aveau capacitatea de a suporta condiții de expunere la aer liber, ceea ce le permitea să se adapteze la mediile de noroi.
Această adaptare ar fi avut loc mai devreme decât era anterior presupus, contrazicând ideea că aceste creaturi erau limitate la adâncurile marine.
Studiul publicat în revista Paleontology detaliază modul în care urmele fosile găsite în rocile sedimentare din formația Pika, situată în Parcul Național Jasper din Alberta, Canada, au contribuit la înțelegerea evoluției acestor specii.
Analizarea acestor roci, colectate cu mai bine de 25 de ani în urmă, a oferit indicii esențiale despre incursiunile primelor animale marine pe terenuri ferme și diversificarea ecologică în Cambrian.
Conform cercetătorilor, formarea Pika aduce o nouă perspectivă asupra ecologiei cambrianului prin prisma urmelor fosile, a caracteristicilor sedimentare și a fosilelor conservate organic.
Studiul indică faptul că aceste organisme erau capabile să tolereze schimbările bruște de temperatură, inclusiv expunerea directă la soare și uscarea pielii, aducându-le cu un pas mai aproape de adaptarea permanentă la mediile terestre.
De asemenea, aceste specii au fost identificate anterior în alte formațiuni geologice din aceeași epocă, cum ar fi schiștii din Burgess, chiar dacă până acum se presupunea că erau limitate la habitate acvatice mai adânci.
