Te-ai întrebat vreodată de unde provine numele continentului Europa? Europa exista drept construct conceptual cu mult timp înainte ca geografii să începe să se certe dacă există șapte continente sau șase (modelul de pe urmă consideră Europa și Asia ca alcătuind un singur continent).

Potrivit Wikipedia, grecii antici împărțeau lumea în trei părți mari: Europa, Asia și Libia, ultima referindu-se la porțiunea nordică necunoscută din Africa. Acestea sunt diviziunile pe care le-a folosit Ptolemeu când a alcătuit harta lumii în lucrarea „Ghid de Geografie”, în secolul II î.e.n.

Deci, noțiunea de „Europa” este foarte veche, însă de unde vine numele său? Bineînțeles, există mai multe teorii. Potrivit unei abordări lingvistice, unii savanți cred că numele are o origine descriptivă.

Aceștia cred că la origine stă termenul grecesc „eurys”, care înseamnă „lat”, și „ops”, care înseamnă „față” sau „ochi”, și care au fost combinate pentru a descrie linia de coastă largă a Europei așa cum era văzută din perspectiva marinarilor greci.

Prin extensie, se crede că termenul înseamnă „continent”. Călătorii aventuroși care s-au apropiat de ținuturile de nord au raportat existența unor lanțuri muntoase și sisteme fluviale care erau mult mai mari decât cele din regiunea mediteraneană, alături de climate care erau foarte diferite de cele cunoscute de greci, pe lângă păduri virgine uriașe și stepe întinse.

Încă nu se știe cu siguranță de unde provine numele continentului Europa

Alți savanți au susținut că originea numelui „Europa” se găsește în limba semitică akkadiană, care era vorbită în Mesopotamia. Aceștia indică cuvântul akkadian „erebu”, care înseamnă „asfințit”, și raționează că, din perspectivă mesopotamiană, soarele asfințea deasupra Europei.

Drept colorar, savanții citează cuvântul akkadian pentru „răsărit”, „asu”, din care se crede că a derivat numele Asiei. Din punct de vedere mesopotamian, soarele răsărea din Asia.

Există însă o teorie concurentă, care încearcă să explice de unde provine numele continentului Europa. Aceasta spune că numele provine din mitologie, și anume din multele povești despre zeița Europa, dintre care unele au o vechime de milenii.

Una dintre cele mai vechi versiuni o identifică pe Europa ca fiind una dintre oceanide, cele 3.000 de nimfe marine care ocupau un loc secund în ierarhia mitologiei grecești. Europa era una dintre cele 41 de astfel de zeități minore care au meritat să fie menționate.

Alte versiuni o leagă pe Europa de Demeter, zeița pământului și agriculturii. Nu se știe care dintre nume a apărut primul, însă s-a presupus că „Europa” era un nume care antedata grecii și care denumea o zeiță a pământului, în timp ce „Demeter” este numele grec sau grecizat al unei zeități regionale.

În cea mai cunoscută versiune a mitului, Europa – care era fiica lui Phoenix sau a lui Agenor, rege al Feniciei – a fost răpită de Zeus, care s-a deghizat într-un taur alb. Zeus a dus-o din Fenicia în Creta, unde ea i-a născut trei fii: Minos, Rhadamanthys și Sarpedon.

Nimeni nu știe cu siguranță de unde provine numele continentului Europa, însă este sigur că numele a rămas bătut în cuie în cele din urmă.