Peste un milion de celule cerebrale au fost analizate de oamenii de știință americani, iar rezultatul a fost neașteptat: activitatea a peste o sută de gene nu este aceeași la femei și la bărbați.
Diferența ar putea explica de ce unele boli neurologice lovesc inegal cele două sexe – și deschide calea unor noi tratamente.
Specialiștii știau de mult că riscurile de a dezvolta afecțiuni precum Parkinson, schizofrenia sau Alzheimer variază între sexe, dar nu înțelegeau mecanismul molecular din spatele acestor statistici.
Acum, un studiu realizat de Institutul Național de Sănătate Mintală (NIMH) din Bethesda, publicat pe 16 aprilie 2026 în revista Science, propune un răspuns concret: totul ține de modul în care genele își ajustează nivelul de activitate.
Cercetătorii au examinat șase zone corticale din creierele a 15 femei și 15 bărbați, cu vârste între 26 și 78 de ani. În total, au cartografiat peste un milion de celule. Din această hartă uriașă au scos la lumină nu mai puțin de 3.000 de gene a căror funcționare diferă ușor între sexe.
Dintre acestea, 133 prezintă variații constante și mult mai pronunțate – adevărate semnături moleculare ale diferenței. Important: nu vorbim despre gene diferite, ci despre același set genetic comun, situat pe cele 23 de perechi de cromozomi.
Metafora pe care o folosesc oamenii de știință este a unui buton pornit/oprit. Fiecare genă are un asemenea buton, iar expresia genei indică amploarea setării – de pildă, 10, 50 sau 100%. Studiul arată că reglajul acestui buton nu este același pentru bărbați și femei.
Ceea ce surprinde este că genele identificate nu se află pe cromozomii sexuali – ar fi fost de așteptat, dar realitatea este mai nuanțată. În schimb, un număr dintre ele pot fi activate de hormonii sexuali, cum ar fi estrogenul sau testosteronul.
Acest lucru leagă direct diferențele de sex de influența hormonală asupra activității genelor. Bolile precum ADHD sau schizofrenia sunt mai frecvente la bărbați, în timp ce Alzheimer lovește mai des femeile – o asimetrie pe care noile descoperiri o pot explica la nivel celular.
Autorii subliniază că rezultatele lor adaugă „în mod semnificativ la cunoștințele despre diferențele legate de sex în creierul uman, atât în ceea ce privește lățimea, profunzimea și precizia”. Studiul oferă o resursă de date deschise pentru viitoare cercetări – dar lasă și întrebări deschise.
Nu se știe încă în ce moment al dezvoltării apar aceste diferențe și nici dacă sunt constante de la o populație la alta. Mai mult, munca oferă doar un instantaneu al expresiei genelor la un moment dat. Pentru confirmări solide, vor fi necesare studii pe grupuri mai mari de participanți.
Până atunci, harta moleculară a creierului uman tocmai a căpătat o dimensiune nouă, iar tratamentele personalizate în funcție de sex par mai aproape decât oricând.
