De fiecare dată când tragi apa, în aer ia naștere un nor invizibil de particule fecale. Acest fenomen, denumit „pană de toaletă”, propulsează bacteriile la aproape 5 metri înălțime și le menține în suspensie peste 90 de minute.
Dacă periuța ta de dinți se află la mai puțin de doi metri de vas, există șanse mari să fie acoperită regulat cu astfel de particule. Nu, nu e o legendă urbană.
Primele experimente care documentează acest mecanism datează din anii 1950, dar abia în 1975 microbiologul Charles Gerba a atras atenția asupra transmiterii bolilor prin toaletă. De atunci, zeci de studii au confirmat amploarea problemei.
Mecanismul e simplu: apa care se învârte în timpul spălării creează bule și mișcări turbulente care proiectează în aer picături microscopice, purtând tot ce se afla în vas. Aceste particule, invizibile cu ochiul liber, formează un nor ce se ridică rapid, putând atinge câțiva metri înălțime.
Philip Tierno, microbiolog la Universitatea din New York, spune că penele pot ajunge până la 15 picioare.
Periuța de dinți devine o țintă sigură
Într-o baie tipică, unde toaleta și chiuveta sunt apropiate, periuța de dinți se află exact în zona de impact. Cifrele sunt alarmante: 54,85% dintre periuțele testate au fost contaminate cu materii fecale, iar în 80% din cazuri, acestea proveneau de la o altă persoană care folosea aceeași baie.
Cu alte cuvinte, într-o gospodărie comună, nu împărtășești doar propriile bacterii intestinale, ci și pe ale colegilor de cameră. Universitatea din Manchester a stabilit că o periuță obișnuită poate găzdui peste 10 milioane de bacterii.
Printre microorganismele identificate pe periuțele depozitate lângă toalete se numără Staphylococcus aureus, E. coli, Salmonella, Pseudomonas, Klebsiella, dar și ciuperci precum Candida și spori de mucegai. Ceea ce face fenomenul cu adevărat îngrijorător este durata de suspensie a particulelor.
Un studiu publicat în Scientific Reports a măsurat concentrațiile de bioaerosol la diferite distanțe și momente după spălare. Rezultatele au arătat că acestea nu variază semnificativ cu timpul sau distanța, ceea ce sugerează că aerosolii pot rămâne în aer mai mult de 30 de minute după tragerea apei.
Alte cercetări, care au folosit bacteria Clostridium difficile ca marker, au recuperat-o în aer la până la 25 de centimetri deasupra scaunului de toaletă și la 90 de minute după spălare, cu concentrații de 12 ori mai mari când capacul era ridicat față de când era lăsat jos.
Chiar dacă părăsești baia imediat, particulele continuă să circule și să se depună pe toate suprafețele timp de până la o oră și jumătate.
Poți opri contaminarea prin măsuri preventive?
Soluția pare simplă: coboară capacul înainte de spălare. Și da, reduce considerabil dispersia picăturilor mari. Totuși, un studiu publicat în ianuarie 2024 a demonstrat că virușii scapă în continuare în pană, chiar și cu capacul închis.
Toaletele moderne cu sisteme puternice de spălare, mai ales cele publice care funcționează sub presiune, generează chiar mai mulți bioaerosoli decât modelele casnice cu debit redus. Iar majoritatea toaletelor publice nici măcar nu au capac. Prima măsură e să închizi întotdeauna capacul.
Dar e doar începutul. Depozitarea periuței de dinți merită o atenție specială. Contrar intuiției, a pune un capac de plastic pe periuță e o greșeală: firele rămân umede, creând un mediu ideal pentru înmulțirea bacteriilor.
Cea mai bună soluție e un suport vertical care permite uscarea la aer, amplasat cât mai departe de toaletă. Dacă nu poți muta peria suficient, ia în considerare un dulap închis sau un sertar. Unii aleg chiar o altă cameră.
Clătirea temeinică a periei înainte și după fiecare utilizare ajută la eliminarea bacteriilor de suprafață. Iar la fiecare trei până la patru luni, sau mai devreme dacă perii se uzează, e timpul pentru o înlocuire.
